Evoluţiile din ultimii ani ale sistemului financiar românesc au făcut necesar ca autorităţile responsabile cu autorizarea, reglementarea, supravegherea şi controlul pieţelor componente ale sistemului financiar să conlucreze pentru a asigura transparenţa şi integritatea sistemului financiar şi a pieţelor sale componente, respectarea cadrului legal aplicabil, precum şi lărgirea cadrului naţional de stabilitate financiară.

Astfel, la data de 10 martie 2006, Banca Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi Comisia de Supraveghere a Asigurărilor au semnat Protocolul pentru cooperare în vederea promovării stabilităţii sistemului financiar în ansamblu şi pe componentele sale. La data de 14 decembrie 2006, la protocolul menţionat a aderat şi Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private. Protocolul şi-a încetat valabilitatea la data de 16 februarie 2009.

Cerinţele Uniunii Europene referitoare la managementul crizelor financiare impun existenţa unui acord de cooperare între toate autorităţile naţionale de supraveghere a sistemului financiar, banca centrală şi ministerul de finanţe, având ca obiectiv central schimbul de informaţii, precum şi prevenirea, evaluarea şi gestionarea potenţialelor probleme cu impact sistemic. În vederea implementării acestor cerinţe, la data de 31 iulie 2007 a fost semnat Acordul   între   Ministerul Economiei şi Finanţelor, Banca Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi Comisia de Supraveghere a Sistemului de   Pensii   Private pentru cooperare în domeniul stabilităţii financiare şi al gestionării crizelor financiare, în baza căruia a fost înfiinţat Comitetul Naţional pentru Stabilitate Financiară.

Membrii Comitetului Naţional pentru Stabilitate Financiară sunt: Ministrul Finanţelor Publice, Guvernatorul Băncii Naţionale a României, Preşedintele Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private.

Principalele atribuţii ale Comitetului Naţional pentru Stabilitate Financiară vizează promovarea unui schimb permanent şi eficient de informaţii între autorităţile responsabile cu reglementarea şi supravegherea diferitelor sectoare ale sistemului financiar şi Ministerul Finanţelor Publice, precum şi evaluarea, prevenirea şi, după caz, gestionarea situaţiilor de criză financiară la nivelul instituţiilor financiare individuale, a grupurilor financiare sau a pieţei financiare în ansamblu. Este de menţionat că acţiunile de cooperare în cadrul Acordului se desfăşoară fără a se prejudicia competenţele şi responsabilităţile autorităţilor semnatare, care decurg din prevederile legislaţiei în vigoare în baza cărora acestea îşi desfăşoară activitatea.

Banca Naţională a României participă, alături de celelalte state membre, la consolidarea arhitecturii create de Uniunea Europeană în domeniul gestionării crizelor financiare. La data de 1 august 2007, Guvernatorul Băncii Naţionale a României a semnat declaraţia de aderare la Acordul privind principiile de bază pentru cooperarea în domeniul gestionării situaţiilor de criză (semnat de ţările UE în anul 2003) şi la Acordul de cooperare între autorităţile cu responsabilităţi de monitorizare a sistemelor de plăţi şi autorităţile de supraveghere bancară (semnat de ţările UE în anul 2001).

Totodată, la data de 1 iunie 2008 a intrat în vigoare Acordul de cooperare între autorităţile de supraveghere financiară, băncile centrale şi ministerele de finanţe din Uniunea Europeană privind stabilitatea financiară transfrontalieră. Din partea României, acordul respectiv a fost semnat de către Banca Naţională a României, Ministerul Economiei şi Finanţelor, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private. Acest acord a înlocuit Acordul de cooperare dintre autorităţile de supraveghere bancară, băncile centrale şi ministerele de finanţe din ţările Uniunii Europene în domeniul situaţiilor de criză financiară, care a fost semnat în anul 2005. Noul acord include: principiile comune pentru gestionarea unei crize financiare transfrontaliere; un cadru analitic comun de evaluare a implicaţiilor sistemice ale unor potenţiale crize, în vederea asigurării unei terminologii comune aplicabile crizelor financiare transfrontaliere de către toate autorităţile relevante şi crearea premiselor pentru efectuarea în timp util a evaluărilor necesare în vederea facilitării adoptării de decizii în situaţii de criză; un ghid practic pentru gestionarea crizelor, care să reflecte o înţelegere comună a etapelor şi procedurilor de parcurs într-o situaţie de criză transfrontalieră.