Prin emiterea noului Regulament al Băncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate şi poziţiilor din securitizare se are în vedere înlocuirea cadrului de reglementare actual în domeniu, reprezentat de Regulamentul BNR-CNVM nr.21/26/14.12.2006 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate şi al poziţiilor din securitizare. Noul regulament asigură preluarea într-o formă restructurată şi îmbunătăţită a prevederilor aferente tratamentului tranzacţiilor de securitizare din Directiva 2006/48/EC, aşa cum sunt acestea modificate de Directiva 2009/111/CE în ceea ce priveşte băncile afiliate instituţiilor centrale, anumite elemente ale fondurilor proprii, expunerile mari, reglementările privind supravegherea, precum şi gestionarea crizelor, de Directiva 2009/83/CE a Comisiei din 27 iulie 2009 de modificare a unor Anexe la Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte normele tehnice referitoare la administrarea riscurilor, precum şi de prevederile cu termen de intrare în vigoare 1 ianuarie 2011 din Directiva Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea priveşte cerinţele de capital pentru portofoliul de tranzacţionare şi pentru resecuritizare, şi supravegherea politicilor de remunerare (CRD III).

Proiectul de ordin a fost elaborat în contextul modificării cadrului de reglementare european în domeniul cerinţelor de publicare pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii.

Proiectul de ordin asigură, în principal, transpunerea prevederilor relevante din:

• Directiva 2009/111/CE de modificare a Directivelor 2006/48/CE, 2006/49/CE şi 2007/64/CE în ceea ce priveşte băncile afiliate instituţiilor centrale, anumite elemente ale fondurilor proprii, expunerile mari, reglementările privind supravegherea, precum şi gestionarea crizelor;
• Directiva 2009/83/CE de modificare a unor anexe la Directiva 2006/48/CE în ceea ce priveşte normele tehnice referitoare la administrarea riscurilor;
• proiectul de directivă CRD III, în ceea ce priveşte cerinţele de capital pentru portofoliul de tranzacţionare şi resecuritizare, precum şi procesul de supraveghere a politicilor de remunerare

şi vizează totodată corectarea unor erori intervenite în procesul de transpunere a Directivei 2006/48/CE.

I. Obiectivul general şi motivele elaborării actului normativ

Implementarea IFRS de către sectorul bancar este un obiectiv prevăzut în Scrisoarea de intenţie semnată la Bucureşti la 5 februarie 2010 şi aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional din 19 februarie 2010, prin care Banca Naţională a României şi Ministerul Finanţelor Publice trebuie să adopte toate măsurile necesare în plan legislativ pentru asigurarea implementării IFRS, începând cu anul 2012.

Pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor Ordinului BNR nr.9/16.07.2010 privind aplicarea IFRS de către instituţiile de credit, ca bază a contabilităţii şi pentru întocmirea de situaţii financiare anuale individuale, începând cu exerciţiul financiar al anului 2012, a fost elaborat prezentul proiect de reglementare, prin care se urmăreşte crearea unui cadru unitar la nivelul sectorului bancar referitor la ţinerea evidenţei contabile conform tratamentelor prevăzute de noile standarde contabile; păstrarea în continuare a Planului de conturi obligatoriu va contribui la facilitarea întocmirii raportărilor solicitate de BNR pentru îndeplinirea atribuţiilor pe linia supravegherii prudenţiale.

II. Principalele prevederi ale proiectului de ordin:

Proiectul de ordin cuprinde, în principal:

• regulile privind evidenţierea operaţiunilor economico-financiare pe baza tratamentelor contabile prevăzute de IFRS;
• prevederi referitoare la elaborarea, aprobarea, auditarea, depunerea şi publicarea situaţiilor financiare anuale individuale şi consolidate;
• planul de conturi şi conţinutul conturilor;
• tabelul concordanţelor între conturile din planul de conturi prevăzut de reglementările contabile naţionale conforme cu directivele europene şi cel prevăzut în proiectul de reglementare;
• prevederi referitoare la documentele, formularele, registrele de contabilitate şi normele de întocmire şi utilizare a acestora.

I. Obiectivul general şi necesitatea elaborării actului normativ:

Elaborarea proiectului de ordin s-a făcut la recomandarea Consiliului Superior al Consiliului Contabilităţii şi Raportărilor Financiare, de adoptare a unui cadru unitar din perspectiva regulilor şi tratamentelor contabile aplicate de entităţile care intră în sfera de reglementare şi supraveghere a Băncii Naţionale a României pentru operaţiunile similare celor efectuate de agenţii economici.

La elaborarea acestui proiect de reglementare s-a avut în vedere, preluarea şi adaptarea modificărilor şi completărilor aduse prin Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr.3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, în măsura în care acestea sunt aplicabile instituţiilor reglementate şi supravegheate de Banca Naţională a României.

II. Principalele modificări şi completări aduse reglementării contabile în vigoare (Ordinul BNR nr. 13/2008) prin proiectul de ordin, se referă la următoarele aspecte:

• introducerea de prevederi referitoare la categoriile de utilizatori ai situaţiilor financiare anuale şi caracteristicile calitative ale acestor raportări;
• exemplificări şi completări ale prevederilor privind principiile contabile generale;
• completarea prevederilor privind evaluarea activelor, datoriilor şi capitalurilor la inventariere şi prezentarea acestor elemente în bilanţ;
• completarea prevederilor privind corectarea erorilor contabile;
• schimbarea tratamentului contabil pentru subvenţii;
• completarea prevederilor actuale cu tratamentul contabil al reducerilor comerciale acordate, respectiv primite;
• menţionarea factorilor care indică deprecierea imobilizărilor corporale şi necorporale;
• contabilizarea distinctă a imobilizărilor corporale şi a stocurilor cumpărate, pentru care s-au transferat riscurile şi beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare.