Capitolul 11- Uniunea Economică şi Monetară


Cadrul general

Conform prevederilor Tratatului CE, un stat membru al UE este fie un stat membru care a adoptat moneda euro, fie un stat membru cu derogare de la adoptarea monedei unice, care este exonerat de unele din drepturile şi obligaţiile ce revin băncilor centrale naţionale membre ale Sistemului European al Băncilor Centrale. Ca urmare, în cazul băncilor centrale, aderarea la Uniunea Europeană presupune, din perspectiva îndeplinirii criteriilor juridice în vederea participării la Uniunea Economică şi Monetară, parcurgerea a două etape:

  • etapa pre-aderare, care implică asigurarea compatibilităţii cu acquis-ul comunitar referitor la statele cu derogare de la adoptarea monedei euro

    şi

  • etapa post-aderare, care presupune îndeplinirea criteriilor de convergenţă juridică în vederea adoptării monedei euro şi deci a participării la Eurosistem

Rolul Băncii Naţionale a României în pregătirea participării României la Uniunea Economică şi Monetară în etapa de pre-aderare

Conform angajamentelor asumate de România (implicit de către BNR) în procesul de negociere la Capitolul 11 - Uniunea Economică şi Monetară referitoare la preluarea, transpunerea şi implementarea în legislaţia naţională a acquis-ului aferent domeniului bancar, Statutul Băncii Naţionale a României a fost armonizat cu prevederile Tratatului privind înfiinţarea Comunităţii Europene, ale Protocolului privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene, precum şi ale celorlalte reglementări comunitare privind activitatea băncilor centrale din statele membre ale Uniunii Europene. Proiectul de lege privind Statutul BNR a fost adoptat de Senat (la data de 8 iunie 2004) şi de Camera Deputaţilor (la data de 24 iunie 2004) şi promulgat prin Decretul nr. 532/26.06.2004, devenind Legea nr. 312/28.06.2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României. Noua lege a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582/30.06.2004 şi a intrat în vigoare la data de 31 iulie 2004 (la 30 de zile de la data publicării), cu excepţia anumitor articole care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2005. La data intrării în vigoare a Legii nr. 312/2004, Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naţionale a României, cu modificările şi completările ulterioare a fost abrogată.

Principalele modificări şi completări aduse Legii nr. 101/1998 privind Statutul BNR au urmărit:

  • Statuarea unicităţii obiectivului fundamental al Băncii Naţionale a României de asigurare şi menţinere a stabilităţii preţurilor.
  • Consolidarea independenţei Băncii Naţionale a României sub aspect:
    • instituţional, prin: (i) definirea BNR ca instituţie publică independentă; (ii) stipularea faptului că sprijinirea de către BNR a politicii economice generale a statului se face fără prejudicierea obiectivului său fundamental şi (iii) stipularea independenţei membrilor organelor sale de conducere faţă de autorităţile publice sau faţă de orice altă instituţie sau autoritate, în îndeplinirea atribuţiilor;
    • personal, prin: (i) aplicarea întregii durate a mandatului tuturor membrilor Consiliului de Administraţie al BNR, inclusiv celor numiţi în locurile rămase vacante ca urmare a descompletării acestuia; (ii) stipularea posibilităţii revocării din funcţie a unui membru al Consiliului de Administraţie al BNR numai în cazul în care acesta încetează să îndeplinească condiţiile necesare pentru exercitarea atribuţiilor sale sau dacă se face vinovat de abateri grave; şi (iii) extinderea prevederilor privind conflictul de interese asupra tuturor membrilor Consiliului de Administraţie şi asupra salariaţilor BNR cu funcţii de conducere, precum şi trimiterea la regimul incompatibilităţilor şi conflictelor de interese prevăzut de lege;
    • financiar, prin prevederile referitoare la elaborarea modelelor situaţiilor financiare anuale şi emiterea de către BNR a reglementărilor proprii de organizare şi conducere a contabilităţii, precum şi la contabilizarea operaţiunilor economico-financiare ale BNR, care se realizează cu avizul consultativ al Ministerului Finanţelor Publice.
  • Interzicerea oricărei posibilităţi de finanţare directă de către banca centrală a instituţiilor publice, prin:
    • interzicerea achiziţionării de pe piaţa primară de către Banca Naţională a României a creanţelor asupra statului, autorităţilor publice centrale şi locale, regiilor autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi altor societăţi cu capital majoritar de stat;
    • interzicerea creditării pe descoperit de cont sau a oricărui alt tip de creditare de către Banca Naţională a României a statului, autorităţilor publice centrale şi locale, regiilor autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi a altor societăţi cu capital majoritar de stat;
    • perceperea de comisioane la decontarea operaţiunilor prin contul curent general al Trezoreriei Statului, deschis la BNR;
    • eliminarea posibilităţii acordării de împrumuturi de către BNR, pe bază de convenţii încheiate cu Ministerul Finanţelor Publice, pentru acoperirea decalajului temporar dintre încasările şi plăţile din contul curent general al Trezoreriei statului;
    • limitarea la piaţa secundară a cumpărărilor, vanzărilor şi efectuării altor tranzacţii având ca obiect bonurile de tezaur şi obligaţiunile;
    • eliminarea oricărei referiri la posibilitatea utilizării transferurilor de titluri de stat în cadrul sistemului de acoperire a pierderilor din bilanţul BNR.
  • Eliminarea accesului privilegiat al instituţiilor publice la resursele instituţiilor financiare, prin lărgirea sferei de cuprindere a activelor eligibile pentru garantarea creditelor acordate de BNR instituţiilor de credit, înlăturându-se astfel obligaţia indirectă de a furniza titluri de stat drept garanţie, care ar putea atrage după sine obligaţia instituţiilor de credit de a achiziţiona titluri de stat.

Rolul Băncii Naţionale a României în pregătirea participării României la Uniunea Economică şi Monetară în etapa de post-aderare