Discurs în deschiderea conferinţei Asociației Analiștilor Financiar-Bancari din România

Mugur Isărescu, guvernatorul BNR


Bine ați (re)venit la Banca Națională a României!

Salut prezența Dvs. la conferința anuală a Asociației Analiștilor Financiari-Bancari din România – eveniment care, ca de fiecare dată în cei deja 11 ani de existență, aduce împreună membrii AAFBR, reprezentanți ai sectorului financiar-bancar și ai mediului de afaceri, analiști, cercetători și mass media.

În spiritul misiunii declarate de a consolida prestigiul profesiei de analist financiar-bancar și a contribui la înțelegerea unor noțiuni și mecanisme economice fundamentale, AAFBR supune și azi dezbaterii publice tematici importante și relevante, realizând conexiuni între cifre/statistici macroeconomice şi semnificația lor pentru companii și, nu în ultimul rând, pentru populație.

Un sondaj realizat recent în contextul Brexit, relevă o sporire a frustrării din partea publicului care, deși manifestă un interes sporit pentru economie și noțiuni financiare, are serioase dificultăți în a înțelege explicațiile oferite de specialiști. De aici derivă și o provocare însemnată pentru comunitatea Dvs, aceea de a vă face mai bine înțeleși, sprijinind astfel creșterea nivelului de educație economico-financiară a publicului larg. Îndeosebi întrucât în era digitală, a noilor tehnologii, datele capătă alte valențe, relevă inferențe, dar și oportunități de analiză și reacție rapidă.

În cadrul conferinței de astăzi vă propuneți să analizați “Tabloul macroeconomic” ca parte a unui demers de a formula un diagnostic corect, ilustrativ pentru economia românească și de a reflecta la perspectivele dezvoltării mediului de afaceri și a sectorul financiar din România.

Protagoniștii celor două paneluri vor aborda atât palierul politicilor macroeconomice, dar și impactul acestora asupra mediului de afaceri și a sectorului financiar autohton, îndeosebi nevoia de stabilitate și predictibilitate fără de care creșterea investițiilor și a competitivității nu se poate realiza într-o manieră sustenabilă.

Într-un context global dominat de distorsiuni, zgomot și nerăbdare, ce își pune serios amprenta asupra înțelegerii corecte a unor noțiuni și fenomene economice fundamentale, dezbaterile ne-conflictuale, bazate pe cunoștințe si principii solide, sunt binevenite. Ele pot asigura echilibru și rațiune în orice tip de evaluare, facilitând și un dialog onest cu publicul larg.

Reiterez faptul că vocea Dvs, a analiștilor financiar-bancari, trebuie să fie una cu greutate, nu doar în peisajul specific sectorului Dvs de activitate, ci și în ceea ce privește evoluția și perspectivele politicilor macroeconomice și mediului antreprenorial și de afaceri din România.

Legat de tabloul general și perspective, folosesc acest prilej pentru a întări un mesaj, pe care noi, la banca centrală, l-am transmis constant în ultimii ani – trebuie să avem grijă de echilibrele macroeconmice ca de lumina ochilor. Acest mesaj devine imperativ în contextul accentuării unor dezechilibre și al sporirii riscurilor și incertitudinilor pe plan global: doar în condiții de disciplină, de evitare a unor politici perpetuu prociclice se poate obține o dezvoltare sustenabilă, se pot atenua inegalitățile, recupera decalajele și se va consolida parcursul nostru în cadrul Uniunii Europene.

Întreaga lume se confruntă cu multe schimbări și provocări. Unele măsuri și stimulente – uneori juste, alteori mult prea mult așteptate – pot accentua vulnerabilitățile din orice economie. Mai ales când procesul de transformare, de convergență reală – o noțiune complexă ce trebuie bine explicată – reclamă realizarea unor reforme structurale și instituționale de substanță.

România a făcut pași importanți în planul convergenței reale, consemnăm cel mai puternic avans al nivelului PIB/locuitor față de media zonei euro (în PPS – standardul puterii de cumpărare, o creștere de la 31,7 la sută în anul 2005 la peste 60 la sută în 2018). Am pornit de la un nivel scăzut, am recuperat decalaje prin creștere economică dar în contextul unor măsuri pro-ciclice, greu de acomodat într-un mix echilibrat, bine dozat, de politici macroeconomice și care, în condițiile unor reforme structurale minime, au accentuat discrepanțele de dezvoltare la nivel regional și urban/rural. Mai mult, pe un palier important al convergenței reale - întărirea calității instituțiilor, înregistrăm un progres mai degrabă modest, cele mai multe schimbări din ultimii ani fiind catalizate de calitatea noastră de membri ai Uniunii Europene.

În tabloul macroeconomic, problema deficitelor gemene – deficit de cont curent/deficit bugetar – este agravată de punctul de inflexiune unde ne situăm după anii de creștere economică post-criză și de o slăbire a tonusului activității economice la nivel global. Menținerea sub control a dezechilibrelor interne și externe este singura modalitate prin care economiile emergente vor putea face față cu succes unor șocuri nefavorabile. Iar faptul că, dintre economiile UE aflate în Europa Centrală și de Est, România are nivelurile cele mai mari ale deficitului bugetar și dezechilibrului extern nu poate fi ignorat în formularea politicilor economice. De fapt, marea provocare este să corectăm această problemă în mod înțelept, să găsim resurse și să evităm perpetuarea unor comportamente pro-ciclice într-o perioadă de temperare a creșterii economice. În absența unor măsuri adecvate, a unui mix de politici echilibrat, a dialogului și reducerii zgomotului, pieţele pot/vor forța o corecţie, exact când nu trebuie.

Probabil cel mai vizibil barometru al existenței unor dezechilibre fundamentale precum deficitului de cont curent, dar și al schimbării de sentiment, al percepției, inclusiv din cauza unor factori emoționali, este piața valutară. Iar evoluțiile recente pe această piață, inclusiv cele în context regional, sunt relevante. Accentuez relevante nu alarmante! Dar, vedeți, avem obiceiul ca și o depreciere de doi bani, și la propriu, și la figurat, să fie trecută la capitolul recorduri, alarmă, apocalipsă. Noi, la banca centrală ne menținem opinia că o corecție a deficitului extern, când se va întâmpla, nu se va putea face (doar) prin deprecierea cursului de schimb. Cred că nici nu e bine, dacă ne uităm exact din ce e făcut deficitul de cont curent. Dacă avem deficit fiscal de 4,4% și deficit extern de 5,5% și știm bine că deficitul extern = deficitul fiscal + deficitul privat, apoi ce facem? Ne adresăm la 1%? Deficitul privat cu cursul de schimb? Asta facem sau asta să propunem? Că am văzut propuneri și din partea unora de la dumneavoastră. Mai ales că deficitul extern al sectorului privat este finanțat autonom, întrucât acolo vin investițiile externe directe private, care sunt la aproape 2% din PIB. Trebuie să ne adresăm deficitului guvernamental dacă dorim reducerea deficitului extern. Iar o depreciere a cursului nu face decât să majoreze deficitul guvernamental, încarcă povara finanțării deficitului. Avem o povară mare a finanțării deficitului din credite externe. Noi, la Banca Națională a României, ne menținem opinia potrivit căreia corecția deficitului extern trebuie făcută în principal prin corecția deficitului public. Iar această corecție nu se poate face dintr-o data, printr-o singură măsură de politică economică. Deprecierea – mai ales la nivelele moderate consemnate în ultimii ani (3-5 la sută pe an), are mai degrabă rolul de a tempera presiunile pe piață, de a evita formarea/alimentarea altor dezechilibre. Să nu uităm faptul că mișcarea cursului de schimb poate fi și un instrument care poate apăra economia de mișcări speculative.

Din perspectiva băncii centrale, am construit în timp și dispunem de un set de instrumente specifice politicii monetare (dobânda, coridorul, reglarea lichidității, rezervele minime obligatorii) pentru ca, printr-un dozaj adecvat și fiind foarte atenți la evoluțiile interne și externe, să putem asigura stabilitatea prețurilor pe termen mediu și menținerea celei financiare.

Este însă foarte important ca atât decidenții, cât și publicul larg să înțeleagă faptul că politica monetară nu poate soluționa și aspecte sau probleme ce țin în mod direct de alte paliere ale politicilor macroeconomice. Nu există alternativă viabilă la un mix previzibil și coerent de politici economice. Din acest motiv, apelul nostru și sublinierea în mod constant, uneori plictisitoare, a importanței coordonării politicilor în cadrul unui dialog echilibrat, atât la nivel institutional cât și în spațiul public. Sintagmă “mix echilibrat de politici economice” este deja consacrată în comunicările noastre.

Cred că discuțiile din cadrul conferinței AAFBR, entitate profesională afiliată la nivel european, vor contribui la o mai bună înţelegere a statusului și a măsurilor necesare în planul politicilor macro-economice, printr-o abordare pertinentă a unor aspecte importante și sensibile, specifice domeniului economico-financiar, dar și ale economiei românești și mondiale.

Vocea dumneavoastră, cum am spus de mai multe ori, trebuie să fie mai bine auzită în dezbaterea publică din România. Aveți responsabilități, sunteți un produs al economiei de piață, și economia de piață este dominantă acum în România. Consider că societatea românească așteaptă de la dumneavoastră să contribuiți la o dezbatere publică în care să predomine profesionalismul, responsabilitatea, onestitatea și să marginalizați, cu toate eforturile, acest tip de a prezenta situația din țară numai în alb și negru, numai la extreme. Nu folosește nimănui o asemenea dezbatere supersimplificată, neprofesionistă, cu exagerări, pe extreme. Bineînțeles că este dificil. Media are principiile ei, vrea audiență, spune că asta îi place publicului. Pe de altă parte, dacă spune cineva o cifră, apare altcineva care spune că speriem publicul. Nu se poate discuta într-un astfel de context, este foarte periculos, înseamnă că trebuie să ne adunăm să discutăm numai în cerc închis, între noi. Or societatea românească are nevoie de dezbateri oneste, profesioniste, calme, dar atenție la comunicare. Categoric că relația dumneavoastră cu media trebuie să fie întărită. Nu este ușor, și aceasta este o profesie și trebuie să o dezvoltați.

Referitor la ceea ce am văzut ieri la televiziuni, opinia mea este că unele mesaje ale BNR au fost distorsionate. Mă exprim limpede: consider că abordarea guvernului este corectă, adică abordarea pas cu pas a problemelor economice cu care se confruntă țara. Nu le putem lua pe toate să le discutăm, mai întâi trebuie să vedem care este situația clară a bugetului. Sprijin cu toate forțele ideea de a se termina cu arieratele create de buget, pentru că orice întârziere a plăților pe care trebuie să le facă bugetul generează un lanț de arierate, scrie asta și în teorie: ”atunci când într-o societate apar arierate, uitați-vă și la buget, să nu fie el sursa acestor arierate” Apoi, dacă din întârzierile acestea ale plăților bugetare, mai și omori societăți comerciale, de unde să-și ia bugetul resurse sau să mențină creșterea economică? În continuare, dacă cifra deficitului public este de 4,4%, concluzia logică este că terminăm discuția despre cursul de schimb. Ce rost are să fie purtată, să echilibrezi contul extern când patru cincimi din deficitul extern vine din deficitul fiscal? Știu că după ce am spus aceste lucruri este posibil să apară cineva să spună că Guvernatorul ajută guvernul. Ajutăm țara, Banca Națională lucrează cu orice guvern îl dă țara, avem acest guvern și îl ajutăm, nu este ceva anormal dacă guvernul merge în direcția bună. Abordarea pas cu pas înseamnă, cred eu, că dacă închiderea bugetului pe acest an este o problemă (și este), după ce stabilim dimensiunea problemei (mărimea deficitului), ne ocupăm de finanțarea acestuia și după soluționarea acesteia, abordăm chestiunea bugetului pe 2020 și a legii pensiilor. Desigur, cu profesionalism putem discuta și despre legea pensiilor, dar dacă din dezbaterea despre pensii singurul lucru care apare pe burtierele televiziunilor este că Valentin Lazea, economistul șef al BNR (nu Banca Națională), cere prorogarea legii pensiilor, nu am făcut nimic. Valentin Lazea nici nu are el dreptul să ceară așa ceva. Și nici noi, BNR. E o decizie politică. Valentin Lazea a făcut niște analize de cifre, dar uitați unde s-a dus dezbaterea, încotro a luat-o. Dar până la pensii mai sunt vreo zece alte lucruri de lămurit, poate chiar mai multe. Prima este finanțarea. Câteva idei despre finanțarea deficitului bugetar suplimentar la acest sfârșit de an. E grea, dacă nu știm să o facem, dar posibilă dacă acționăm cu calm. Reacționez la ce am citit dimineață în presă. Guvernul are buffer (stoc de rezervă în valută), nu l-a consumat. Dar e bine să îl folosească? Vă întreb pe dumneavoastră, ca specialiști.

Deci țara are exces de lichiditate! BNR face eforturi să sterilizeze acest exces, cu costurile de rigoare. Sistemul bancar românesc are și el costuri. În momentul când absorbim excesul de lichiditate dăm băncilor 2,5% sau mai puțin, față de cca. 3% cât oferă Ministerul Finanțelor. Dacă Ministerul Finanțelor Publice ar vinde buffer-ul, ar mai adăuga la excesul de lichiditate. Dar asta ne trebuie? Și i-ar folosi cuiva?

Trebuie să ne așezăm la masa de lucru cu calm și să rezolvăm problemele pe care le avem. Aceasta este o invitație pentru toată lumea. După ce lămurim sfârșitul acesta de an, construim bugetul pentru anul viitor, care este într-adevăr greu de făcut. Cu calm, responsabilitate și profesionalism, puteți contribui la asta și dumneavoastră la depășirea situației actuale.

Vă invit, dragi colegi, dragi oaspeți ai Băncii Naționale, dragi analiști, să vă aduceți această contribuție. Calm, profesionalism și responsabilitate în dezbaterea publică. Credința mea este că situația macroeconomică este administrabilă în România. Avem resurse. Să știm în mod înțelept cum le putem folosi.

Vă urez succes și dezbateri fructuoase!


28 noiembrie 2019, Banca Națională a României