Sucursala Regională a BNR București

Scurtă prezentare a patrimoniului istoric și imobiliar


Sucursala Regională București a Băncii Naționale a României își desfășoară activitatea într-una dintre bijuteriile arhitectonice ale capitalei: Palatul Chrissoveloni. Situat la numărul 16, pe strada Lipscani, acesta a fost construit între anii 1923-1928, din dorința lui Jean N. Chrissoveloni (1881 – 1926), președintele băncii cu același nume. Banca Chrissoveloni a fost înființată în anul 1920 și a devenit rapid una dintre principalele bănci comerciale ale României interbelice, având mai multe sucursale și agenții în țară (Sibiu, Constanța, Galați), precum și peste hotare (Istanbul, Viena, Paris, New York).


Proiectul clădirii a fost realizat de arhitecții George M. Cantacuzino și August Schmiedigen, în spiritul Renașterii italiene, cu elemente interioare din marmură, piatră și metal, care interpretează forme ale arhitecturii din acea perioadă, fiind adaptate, în același timp, activității bancare. Edificiul este alcătuit din nouă niveluri (două subsoluri, parter, cinci etaje și mansardă) și are deschidere pe două străzi – Lipscani nr. 16 și Stavropoleos nr. 7.

Marea Criză Economică din anii 1929 – 1933 i-a obligat pe proprietari să vândă impresionantul palat, pentru a se salva de la faliment. Aflată în căutarea unor noi spații în care să-și desfășoare activitatea, Banca Națională a României l-a cumpărat în anul 1933, cu scopul de a-l transforma în sediu pentru diverse servicii din cadrul instituției. Mai târziu, după 1990, acesta a fost destinat Sucursalei Municipiului Bucureşti, actualmente Sucursala Regională Bucureşti a BNR.


Palatul Chrissoveloni era considerat unul dintre cele mai moderne sedii de bănci din Europa din anii ‘20, remarcându-se prin dotări novatoare pentru acea perioadă: generator de curent, centrală termică și ventilație artificială, telegraf propriu, rețea de telefonie internă, puț de mare adâncime pentru alimentarea cu apă etc. Spațiul reprezentativ al parterului clădirii este sala Ghișeelor, locul în care se desfășoară în prezent operațiunile cu publicul ale Sucursalei Regionale București. Aceasta impresionează prin luminatorul central, pus în valoare de pereții finisați cu marmură albă și de pavimentul verde închis. Pe trei dintre laturile sălii sunt amenajate ghișee, iar zona centrală este mobilată cu două mese și patru banchete sculptate în marmură albă.


La etajul II al clădirii, considerat nivelul nobil, se află vestitele săli „Florentină” și „Bizantină”, cu o valoare decorativă deosebită. Sala Florentină sau sala de Consiliu se remarcă prin austeritatea specifică spațiilor de onoare ale palatelor renascentiste. Pentru a crea această atmosferă, arhitecții au realizat cu o atenție deosebită toate detaliile de amenajare a spațiului: ferestrele vitrate, pardoseala din piatră, tavanul din bârne masive din lemn pictat, decorațiunile murale, piesele de mobilier, șemineul și corpurile de iluminat. Următoarele etaje sunt dedicate activității angajaților instituției, iar cele două subsoluri adăpostesc atât spații publice (tezaurul și holul acestuia), cât și tehnice (centrale, camere de supraveghere, zonă de filtrare a apei și săli de pompare).


Între 1993-1998, Palatul Chrissoveloni a fost supus unui amplu proces de restaurare sub coordonarea arhitecților Gabriel Tureanu, Constantin Rulea, Aurel Ioncică și Eliodor Popa, din dorința de a-i reda strălucirea și soliditatea de altă dată. Consolidarea și recondiționarea clădirii au fost realizate fără a afecta frumusețea inițială a decorațiunilor – pardoseli, tavane, lambriuri, vitralii, mobilier de epocă, grilaje metalice, corpuri de iluminat etc. – și cu repunerea în funcțiune a tuturor instalațiilor originale. Acestea au fost completate cu sisteme moderne de echipare și de supraveghere, gândite tot în spiritul clădirii, urmărind să nu afecteze în vreun fel valoarea edificiului și calitățile sale artistice. Premierea proiectului de către Uniunea Arhitecților din România este o recunoaștere a valorii acestuia.


Un element decorativ deosebit, vizibil din străzile Lipscani, Eugeniu Carada și Stavropoleos, este reprezentat de pictura de pe fațadele laterale ale Palatului Chrissoveloni. Realizată în anii 2012-2013 de pictorii Gabriela și Ion Drăghici, aceasta a fost gândită ca o soluție de completare a imaginii de ansamblu a clădirii. Astfel, cei doi artiști plastici au preluat elementele de pe fațada principală, adăugând o suită de vase cu flori și alte motive vegetale, pe care le-au transpus în tehnica „trompe l'œil”. Prin îmbinarea detaliilor arhitecturale cu cele vegetale, pictura aduce o notă de prospețime palatului interbelic și asigură un efect vizual de armonizare între clasic și contemporan.