Nr. 10/4/2018
Autoritatea de Supraveghere Financiară
Banca Naţională a României
În temeiul prevederilor art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) lit. a) şi d), art. 3 alin. (1) lit. b), art. 6 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României,
în temeiul prevederilor art. 2 alin. (6) şi ale art. 280 din Legea nr. 126/2018 privind pieţele de instrumente financiare,
Autoritatea de Supraveghere Financiară şi Banca Naţională a României emit prezentul regulament.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
SECŢIUNEA 1
Domeniul de aplicare
Art. 1. - (1) Prezentul regulament se aplică:
a) societăţilor de servicii de investiţii financiare, denumite în continuare S.S.I.F.;
b) societăţilor de administrare a investiţiilor în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare şi societăţile de administrare a investiţiilor, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 10/2015, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare O.U.G. nr. 32/2012;
c) administratorilor de fonduri de investiţii alternative în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (3) din Legea nr. 74/2015 privind administratorii de fonduri de investiţii alternative, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 74/2015.
(2) În sensul cap. II, III şi IV ale prezentului regulament, trimiterile la S.S.I.F. şi instrumente financiare cuprind şi instituţiile de credit şi depozitele structurate în legătură cu toate cerinţele menţionate la art. 5 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 126/2018 privind pieţele de instrumente financiare, denumită în continuare Legea nr. 126/2018.
(3) Prevederile capitolului IV sunt aplicabile şi sucursalelor înfiinţate pe teritoriul României de firme de investiţii sau de instituţii de credit dintr-un alt stat membru.
(4) Orice referire la autoritatea competentă se consideră a fi făcută în mod corespunzător la Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., respectiv la Banca Naţională a României, denumită în continuare B.N.R., conform atribuţiilor specifice acestor autorităţi, stabilite la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 126/2018.
SECŢIUNEA a 2-a
Definiţii
Art. 2. - (1) Termenii, abrevierile şi expresiile utilizaţi/utilizate în prezentul regulament au semnificaţia prevăzută în Legea nr. 126/2018.
(2) De asemenea, în înţelesul prezentului regulament, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) cont global - un cont în care sunt înregistrate instrumente financiare care aparţin diferiţilor clienţi ai S.S.I.F.;
b) fond specializat în instrumente ale pieţei monetare - un organism de plasament colectiv, denumit în continuare OPC, autorizat în temeiul O.U.G. nr. 32/2012 sau care este subiect al supravegherii şi care, după caz, este autorizat de o autoritate în temeiul legislaţiei naţionale a statului membru ce acordă autorizaţia şi îndeplineşte toate condiţiile următoare:
(i) obiectivul său prioritar investiţional constă în menţinerea valorii nete a activelor OPC, fie constant la paritate (după scăderea profitului), fie la valoarea capitalului iniţial al investitorilor plus profitul;
(ii) pentru a putea realiza obiectivul prioritar investiţional prevăzut la pct. (i), OPC-ul investeşte exclusiv în instrumente de calitate superioară ale pieţei monetare cu o scadenţă sau o scadenţă reziduală de cel mult 397 de zile ori cu ajustări regulate ale randamentului care corespund acestei scadenţe şi cu o scadenţă medie ponderată de 60 de zile. De asemenea, OPC-ul poate realiza obiectivul menţionat anterior investind suplimentar în depozite la instituţii de credit;
(iii) OPC-ul asigură lichiditate prin decontări în aceeaşi zi sau în ziua următoare;
c) operaţiune de finanţare prin instrumente financiare - o tranzacţie astfel cum este definită la art. 3 pct. 11 din Regulamentul (UE) 2015/2.365 al Parlamentului European şi al Consiliului privind transparenţa operaţiunilor de finanţare prin instrumente financiare şi transparenţa reutilizării.
(3) În aplicarea alin. (2) lit. b) pct. (ii), un instrument al pieţei monetare este considerat de calitate superioară dacă societatea de administrare a investiţiilor/S.S.I.F. îşi efectuează propria evaluare documentată a calităţii creditului pentru instrumentele pieţei monetare care să îi permită să considere că un anumit instrument al pieţei monetare este de calitate superioară. Dacă una sau mai multe agenţii de rating de credit înregistrate şi supravegheate de ESMA au acordat ratinguri instrumentului, în evaluarea internă a societăţii de administrare a investiţiilor/S.S.I.F. ar trebui să se aibă în vedere şi respectivele ratinguri de credit.
CAPITOLUL II
Protejarea instrumentelor financiare şi a fondurilor clienţilor
SECŢIUNEA 1
Protejarea instrumentelor financiare şi a fondurilor clienţilor
Art. 3. - S.S.I.F. are obligaţia să îndeplinească următoarele:
a) păstrarea înregistrărilor şi evidenţierea conturilor astfel încât să poată în orice moment şi fără întârziere să distingă activele deţinute pentru un client, atât de activele deţinute pentru un alt client, cât şi de activele proprii;
b) păstrarea înregistrărilor şi evidenţierea conturilor într-un mod care să asigure acurateţea şi, în special, corespondenţa acestora cu instrumentele financiare şi fondurile deţinute pentru clienţi, precum şi posibilitatea ca acestea să fie utilizate ca o modalitate prin care auditorii societăţii să poată evidenţia în orice moment succesiunea oricărei operaţiuni efectuate;
c) efectuarea de reconcilieri zilnice între conturile şi înregistrările proprii şi cele ale oricărei terţe părţi care deţine acele active;
d) adoptarea măsurilor necesare pentru a se asigura că orice instrumente financiare ale clienţilor depozitate la o parte terţă, în conformitate cu prevederile art. 8-10, sunt identificate separat de instrumentele financiare care aparţin S.S.I.F. şi de instrumentele financiare care aparţin acelei terţe părţi, prin intermediul conturilor intitulate diferit în registrele părţii terţe sau prin intermediul altor măsuri echivalente care asigură acelaşi nivel de protecţie;
e) adoptarea măsurilor necesare pentru a se asigura că fondurile clienţilor depozitate, în conformitate cu art. 11, la o bancă centrală, o instituţie de credit sau o bancă autorizată dintr-o ţară terţă ori la un fond specializat în instrumente ale pieţei monetare sunt păstrate într-un cont sau în conturi distincte de conturile utilizate pentru păstrarea fondurilor care aparţin S.S.I.F.;
f) implementarea unor mecanisme organizatorice adecvate pentru reducerea la minimum a riscului de pierdere sau de diminuare a valorii activelor clienţilor sau a drepturilor aferente respectivelor active, ca urmare a utilizării necorespunzătoare a activelor, a fraudei, a administrării necorespunzătoare, a modului inadecvat de păstrare a registrelor sau a neglijenţei.
Art. 4. - (1) În cazul în care, ca urmare a legislaţiei aplicabile, în special a legislaţiei privind proprietatea sau insolvenţa, S.S.I.F. nu poate respecta prevederile art. 3 referitoare la protejarea drepturilor clienţilor, în vederea respectării dispoziţiilor art. 56 din Legea nr. 126/2018, S.S.I.F. este obligată să instituie mecanisme prin care să se asigure că activele clienţilor sunt protejate, astfel încât să se atingă obiectivele prevăzute la art. 3.
(2) S.S.I.F. este exclusiv şi integral responsabilă pentru instituirea mecanismelor prevăzute la alin. (1) şi pentru eficacitatea şi proporţionalitatea acestora.
Art. 5. - (1) În cazul în care legislaţia aplicabilă în jurisdicţia în care sunt păstrate fondurile sau instrumentele financiare ale clientului împiedică S.S.I.F. să respecte prevederile art. 3 lit. d) sau e), S.S.I.F. are următoarele obligaţii:
a) de a acţiona cu diligenţă în selectarea părţii terţe, cu luarea în considerare a cel puţin următoarelor criterii:
(i) situaţia financiară a părţii terţe şi reputaţia acesteia;
(ii) prevederile legale aplicabile în jurisdicţia respectivei părţi terţe care ar putea afecta negativ drepturile clienţilor, inclusiv în caz de dizolvare sau de insolvenţă a S.S.I.F. sau a părţii terţe;
(iii) prevederile legale aplicabile în statul membru/nemembru în ceea ce priveşte regulile de protecţie a activelor clienţilor, care trebuie să asigure un grad de protecţie similar cu cel din România;
(iv) obligaţia de întocmire a unei proceduri interne care să conţină reguli privind revizuirea periodică, cel puţin cu o frecvenţă anuală, a respectării de către S.S.I.F. căreia i-au fost încredinţate activele clienţilor a prevederilor prezentului articol;
b) de a informa clientul, a obţine consimţământul explicit al acestuia cu privire la transferarea activelor clientului către o parte terţă şi de a înregistra acest acord. Înregistrarea care conţine acordul clientului trebuie să fie păstrată de către S.S.I.F şi să permită acesteia să demonstreze în mod clar obiectul consimţământului clientului;
c) de a include informaţii adecvate cu privire la modalităţile de protecţie a activelor clienţilor şi la riscurile asociate în cuprinsul acordurilor semnate cu aceştia.
(2) În situaţia prevăzută la alin. (1), S.S.I.F. are obligaţia de a aduce la cunoştinţa clienţilor faptul că, în astfel de cazuri, aceştia nu beneficiază de dispoziţiile cuprinse în art. 56 din Legea nr. 126/2018 şi în prezentul regulament.
Art. 6. - (1) În situaţia în care legislaţia din statul terţ prevede încheierea de către S.S.I.F. de acorduri care generează drepturi de garanţie, de retenţie sau de compensare conform art. 57 din Legea nr. 126/2018, S.S.I.F. este obligată:
a) să îşi informeze clienţii afectaţi de măsurile menţionate;
b) să le indice clienţilor afectaţi de măsurile menţionate riscurile care au legătură cu respectivele acorduri.
(2) Atunci când S.S.I.F. consemnează drepturi de garanţie, de retenţie sau de compensare asupra instrumentelor financiare sau a fondurilor clienţilor sau când S.S.I.F. i-a fost adus la cunoştinţă faptul că astfel de drepturi au fost acordate, drepturile respective se consemnează în contractele încheiate cu clienţii şi se înregistrează în contabilitatea internă a S.S.I.F., astfel încât să reiasă clar care sunt raporturile de proprietate aferente activelor clienţilor, în caz de insolvenţă, de exemplu.
Art. 7. - (1) S.S.I.F. are obligaţia de a pune la dispoziţie, într-un mod uşor accesibil, informaţii referitoare la instrumentele financiare şi fondurile clienţilor următoarelor entităţi: autorităţi competente, practicieni în insolvenţă desemnaţi şi persoane responsabile cu rezoluţia instituţiilor care se confruntă cu dificultăţi majore.
(2) Informaţiile care se pun la dispoziţie, conform alin. (1), cuprind următoarele:
a) înregistrările şi conturile interne aferente care permit identificarea cu uşurinţă a soldurilor de numerar şi instrumentele financiare deţinute pentru fiecare client;
b) date despre conturile în care sunt deţinute fondurile clienţilor şi despre acordurile relevante cu firmele respective, dacă fondurile clienţilor sunt deţinute de S.S.I.F. în conformitate cu art. 11;
c) date despre conturile deschise la părţi terţe şi despre acordurile relevante cu părţile respective, precum şi date despre acordurile relevante cu firmele de investiţii respective, dacă instrumentele financiare ale clienţilor sunt deţinute de S.S.I.F. în conformitate cu secţiunea a 2-a;
d) date despre părţile terţe care efectuează sarcini conexe (externalizate) şi date despre eventualele sarcini externalizate;
e) principalele persoane din S.S.I.F. implicate în procesele conexe, inclusiv persoanele responsabile cu supravegherea cerinţelor firmei în legătură cu protejarea activelor clienţilor; şi
f) acordurile care sunt relevante pentru stabilirea dreptului de proprietate al clienţilor asupra activelor.
SECŢIUNEA a 2-a
Depozitarea instrumentelor financiare ale clienţilor
Art. 8. - (1) S.S.I.F. poate să depoziteze instrumentele financiare pe care le deţine în numele clienţilor săi în unul sau mai multe conturi deschise la o parte terţă, cu condiţia informării în prealabil a clientului şi cu condiţia ca selectarea, numirea şi verificarea periodică a părţii terţe în cauză şi a contractelor pentru deţinerea şi păstrarea în siguranţă a instrumentelor financiare respective să se realizeze de S.S.I.F. cu competenţa, precauţia şi diligenţa cuvenite unor astfel de operaţiuni.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1), S.S.I.F. are obligaţia să ţină seama de competenţele de specialitate şi de reputaţia pe piaţă a părţii terţe, precum şi de eventualele cerinţe juridice referitoare la deţinerea respectivelor instrumente financiare care ar putea afecta drepturile clienţilor.
Art. 9. - (1) S.S.I.F. poate propune să depoziteze instrumente financiare ale clienţilor la o parte terţă numai dintr-o jurisdicţie în care activitatea de păstrare în siguranţă a instrumentelor financiare în contul altei persoane este subiect al unei reglementări şi supravegheri specifice prestării acestei activităţi şi numai cu condiţia că partea terţă respectivă se supune respectivelor cerinţe de reglementare şi supraveghere.
(2) S.S.I.F. nu poate să depoziteze instrumentele financiare deţinute în numele clienţilor la o parte terţă dintr-un stat nemembru care nu reglementează deţinerea şi păstrarea în siguranţă a instrumentelor financiare în contul unei alte persoane, cu excepţia cazului în care se respectă una dintre următoarele condiţii:
a) dată fiind natura instrumentelor financiare sau a serviciilor de investiţii în legătură cu acele instrumente financiare, S.S.I.F. are obligaţia de a depozita respectivele instrumente financiare la o parte terţă situată în statul nemembru în cauză;
b) instrumentele financiare sunt deţinute în numele unui client profesional, iar clientul respectiv solicită în scris S.S.I.F. să depună respectivele instrumente financiare la o parte terţă situată în acel stat nemembru.
Art. 10. - (1) S.S.I.F. este obligată să se asigure că cerinţele impuse la art. 9 în privinţa delegării unei alte părţi terţe a oricăreia dintre funcţiile referitoare la deţinerea şi păstrarea în siguranţă a instrumentelor financiare sunt respectate şi în cazul în care terţa parte a delegat la rândul său unei alte părţi terţe oricare dintre funcţiile referitoare la deţinerea şi păstrarea în siguranţă a instrumentelor financiare care i-au fost încredinţate de respectiva S.S.I.F.
(2) S.S.I.F. se asigură că orice contract de subdelegare încheiat între terţa parte şi o altă persoană către care se subdeleagă această activitate conţine o clauză care să asigure îndeplinirea aceloraşi obligaţii prevăzute la art. 9.
SECŢIUNEA a 3-a
Depozitarea fondurilor clienţilor
Art. 11. - (1) S.S.I.F. are obligaţia să plaseze imediat fondurile clienţilor pe care le primeşte în unul sau mai multe conturi deschise la una dintre următoarele entităţi:
a) o bancă centrală;
b) o instituţie de credit autorizată în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare O.U.G. nr. 99/2006, şi respectiv cu prevederile legislaţiei statului membru emise în aplicarea Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE, în cazul unei instituţii de credit din alt stat membru;
c) o bancă autorizată într-un stat nemembru;
d) un fond specializat în instrumente ale pieţei monetare.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică unei instituţii de credit autorizate în temeiul O.U.G. nr. 99/2006, în ceea ce priveşte depozitele care sunt deţinute de instituţia în cauză.
Art. 12. - (1) În situaţia în care S.S.I.F. nu depozitează fondurile clienţilor la o bancă centrală, S.S.I.F. trebuie să dea dovadă de competenţă, precauţie şi diligenţă cuvenite la selectarea, numirea şi verificarea periodică atât a instituţiei de credit, a băncii sau a fondului de piaţă monetară în care sunt plasate fondurile, cât şi a contractelor pentru deţinerea fondurilor respective şi să analizeze dacă este necesar ca riscurile să fie diversificate pentru aceste fonduri, în cadrul obligaţiei lor de diligenţă.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1), S.S.I.F. ţine seama, în special, de competenţele de specialitate şi de reputaţia pe piaţă a respectivelor instituţii sau fonduri de piaţă monetară, în vederea protejării drepturilor clienţilor, precum şi de eventualele cerinţe juridice sau administrative sau practici de pe piaţă care se referă la deţinerea fondurilor clienţilor şi care ar putea afecta drepturile acestora.
(3) S.S.I.F. are obligaţia să se asigure că clienţii săi îşi dau explicit acordul ca fondurile să le fie plasate într-un fond specializat în instrumente ale pieţei monetare, anterior realizării plasamentului.
(4) În aplicarea alin. (3), pentru a se asigura că dreptul clienţilor la acord este efectiv, S.S.I.F. informează clienţii că fondurile plasate la un fond specializat în instrumente ale pieţei monetare nu vor fi deţinute în conformitate cu cerinţele de protejare a fondurilor clienţilor care sunt stabilite în prezentul regulament.
(5) S.S.I.F. este exclusiv şi integral responsabilă pentru respectarea cerinţelor impuse la alin. (1) - (4).
Art. 13. - (1) În situaţia în care S.S.I.F. depune fonduri ale clienţilor la o instituţie de credit, o bancă sau un fond de piaţă monetară care face parte din acelaşi grup cu S.S.I.F., S.S.I.F. are obligaţia să limiteze fondurile pe care le depune la orice astfel de entitate din grup sau la o combinaţie de astfel de entităţi din grup, astfel încât acestea să nu depăşească 20% din totalul acestor fonduri.
(2) S.S.I.F. poate să nu respecte limita prevăzută la alin. (1) dacă poate să demonstreze că, date fiind natura, amploarea şi complexitatea activităţii sale, precum şi siguranţa oferită de părţile terţe menţionate la alin. (1) şi având în vedere, în orice caz, volumul redus de fonduri ale clienţilor pe care le deţine, cerinţa de la alin. (1) nu este proporţională.
(3) S.S.I.F. are obligaţia de a revizui periodic evaluarea efectuată în conformitate cu alin. (2) şi comunică autorităţii competente evaluările iniţiale şi revizuite.
SECŢIUNEA a 4-a
Utilizarea instrumentelor financiare ale clienţilor
Art. 14. - S.S.I.F. nu poate să încheie acorduri de operaţiuni de finanţare prin instrumente financiare folosind instrumentele financiare pe care le deţine în numele unui client sau să utilizeze în alt fel respectivele instrumente financiare fie în cont propriu, fie în contul altei persoane sau al altui client al său, decât atunci când sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:
a) clientul şi-a dat în prealabil acordul expres pentru utilizarea instrumentelor în condiţii precise, acordul respectiv fiind documentat clar în scris şi confirmat prin semnătură sau într-un mod echivalent;
b) utilizarea instrumentelor financiare ale respectivului client se limitează la condiţiile precise pentru care clientul şi-a dat acordul.
Art. 15. - (1) S.S.I.F. nu poate să încheie acorduri de operaţiuni de finanţare prin instrumente financiare folosind instrumentele financiare deţinute în numele unui client într-un cont global administrat de o parte terţă sau să utilizeze în alt fel instrumentele financiare deţinute într-un astfel de cont, fie în cont propriu, fie în contul oricărei alte persoane, decât în cazul în care, pe lângă condiţiile prevăzute la art. 14, este respectată şi cel puţin una dintre următoarele condiţii:
a) orice client ale cărui instrumente financiare sunt deţinute într-un cont global trebuie să îşi fi dat în prealabil acordul expres în conformitate cu art. 14 lit. a);
b) S.S.I.F. dispune de sisteme şi de metode de control care să asigure că sunt utilizate astfel numai instrumentele financiare aparţinând clienţilor care şi-au dat în prealabil acordul expres în conformitate cu art. 14 lit. a).
(2) În vederea repartizării corecte a eventualelor pierderi, înregistrările S.S.I.F. includ informaţii detaliate referitoare la clientul care a dat instrucţiunile pe baza cărora au fost utilizate instrumente financiare, precum şi numărul de instrumente financiare utilizate aparţinând fiecărui client care şi-a dat acordul.
Art. 16. - S.S.I.F. adoptă măsurile corespunzătoare pentru a preveni utilizarea neautorizată a instrumentelor financiare ale clienţilor în cont propriu sau în contul oricărei alte persoane. Aceste măsuri vizează cel puţin:
a) încheierea unor acorduri cu clienţii cu privire la măsurile pe care S.S.I.F. urmează să le adopte în cazul în care disponibilităţile sau instrumentele financiare din contul clientului sunt insuficiente la data decontării, cum ar fi luarea cu împrumut a instrumentelor financiare corespunzătoare în numele clientului sau lichidarea poziţiei;
b) monitorizarea atentă de către S.S.I.F. a capacităţii sale preconizate de livrare la data decontării şi introducerea de măsuri corective dacă acest lucru nu este posibil; şi
c) monitorizarea atentă şi solicitarea promptă a instrumentelor financiare nelivrate la data decontării şi după aceasta.
Art. 17. - (1) S.S.I.F. are obligaţia de a adopta dispoziţii specifice pentru toţi clienţii prin care se garantează că cel care ia împrumut instrumente financiare ale clienţilor oferă garanţii corespunzătoare
(2) S.S.I.F. este obligată să verifice că garanţiile menţionate la alin. (1) îşi menţin caracterul şi ia măsurile necesare pentru a menţine echilibrul între valoarea acestora şi valoarea instrumentelor clienţilor împrumutate.
Art. 18. - Persoana care îndeplineşte funcţia de conformitate urmăreşte respectarea prevederilor art. 61 din Legea nr. 126/2018 şi notifică de îndată A.S.F. sau B.N.R., după caz, orice încălcare constatată.
SECŢIUNEA a 5-a
Utilizarea necorespunzătoare a contractelor de garanţie cu transfer de proprietate
Art. 19. - (1) S.S.I.F. are obligaţia să analizeze în mod corespunzător utilizarea contractelor de garanţie cu transfer de proprietate în contextul relaţiei dintre obligaţia clientului faţă de S.S.I.F. şi activele clientului care fac obiectul unor contracte de garanţie cu transfer de proprietate încheiate de S.S.I.F.
(2) S.S.I.F. trebuie să dispună de proceduri interne pentru a se asigura şi a putea face dovada îndeplinirii obligaţiei de realizare a analizei prevăzute la alin. (1). La solicitarea A.S.F., S.S.I.F. transmite documentele relevante din care să rezulte efectuarea analizei respective.
(3) S.S.I.F. analizează şi documentează caracterul adecvat al utilizării de contracte de garanţie cu transfer de proprietate, luând în considerare toţi factorii următori:
a) dacă există doar o legătură slabă între obligaţia clientului faţă de S.S.I.F. şi utilizarea de contracte de garanţie cu transfer de proprietate, inclusiv dacă probabilitatea ca obligaţia clientului faţă de S.S.I.F. este scăzută sau neglijabilă;
b) în cazul în care clientul are orice fel de obligaţie faţă de S.S.I.F., posibilitatea ca valoarea fondurilor sau a instrumentelor financiare ale clientului care fac obiectul unor contracte de garanţie cu transfer de proprietate să depăşească semnificativ obligaţia clientului sau chiar să fie nelimitată; şi
c) dacă toate instrumentele financiare sau fondurile clienţilor sunt incluse în contracte de garanţie cu transfer de proprietate, fără a lua în considerare ce obligaţie are fiecare client faţă de S.S.I.F.
(4) La utilizarea contractelor de garanţie cu transfer de proprietate, S.S.I.F. are obligaţia de a atenţiona clienţii profesionali şi contrapărţile eligibile cu privire la riscurile implicate şi efectul oricărui contract de garanţie cu transfer de proprietate asupra instrumentelor financiare şi fondurilor clientului.
SECŢIUNEA a 6-a
Mecanismele de guvernanţă pentru protejarea activelor clienţilor
Art. 20. - (1) S.S.I.F. desemnează o singură persoană responsabilă care să se ocupe în mod special cu chestiuni legate de îndeplinirea de către S.S.I.F. a obligaţiilor acesteia de protejare a instrumentelor financiare şi a fondurilor clienţilor.
(2) Persoana responsabilă prevăzută la alin. (1) dispune de competenţe suficiente şi de autoritatea necesară pentru a-şi îndeplini cu eficacitate şi fără impedimente sarcinile şi atribuţiile menţionate la alin. (1), inclusiv obligaţia de a raporta conducerii superioare a S.S.I.F chestiunile legate de supravegherea eficacităţii modului în care firma îndeplineşte cerinţele de protejare a activelor clienţilor.
(3) S.S.I.F. poate să decidă, cu respectarea prevederilor prezentului regulament, dacă responsabilul desemnat în conformitate cu alin. (1) şi (2) urmează să se dedice exclusiv sarcinii menţionate la alin. (1) sau dacă acesta îşi poate îndeplini responsabilităţile cu eficacitate chiar dacă preia şi alte responsabilităţi.
(4) În legătură cu persoana desemnată în conformitate cu prevederile alin. (1), S.S.I.F. are obligaţia de a notifica autorităţii competente, în termen de maximum 5 zile de la data începerii exercitării funcţiei respective, următoarele informaţii:
a) numele şi prenumele;
b) dacă aceasta îndeplineşte şi alte funcţii în cadrul S.S.I.F. şi în caz afirmativ să indice aceste funcţii.
SECŢIUNEA a 7-a
Rapoartele auditorilor externi
Art. 21. - (1) S.S.I.F. se asigură că auditorii săi financiari prezintă autorităţii competente cel puţin anual rapoarte cu privire la caracterul adecvat al măsurilor luate de S.S.I.F. în temeiul art. 56 şi 61 din Legea nr. 126/2018 şi în temeiul prezentului capitol.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1), raportul de audit financiar, transmis împreună cu situaţiile financiare anuale, în termenul legal prevăzut de reglementările în vigoare, trebuie să cuprindă şi informaţii referitoare la caracterul adecvat al măsurilor luate de S.S.I.F. în temeiul art. 56 şi 61 din Legea nr. 126/2018 şi în temeiul prezentului capitol.
CAPITOLUL III
Cerinţele de guvernanţă a produsului
SECŢIUNEA 1
Obligaţiile în materie de guvernanţă a produsului pe care le are S.S.I.F. care produce instrumente financiare
Art. 22. - (1) S.S.I.F. care produce instrumente financiare are obligaţia să respecte prezenta secţiune.
(2) Activitatea de producere de instrumente financiare cuprinde crearea, dezvoltarea, emiterea şi/sau proiectarea de instrumente financiare.
(3) S.S.I.F. care produce instrumente financiare îndeplineşte, într-un mod corespunzător şi proporţional, cerinţele relevante de la art. 23-33, ţinând seama de natura instrumentului financiar, de serviciul de investiţii şi de piaţa-ţintă a produsului în cauză.
(4) S.S.I.F. menţionat la alin. (1) are răspunderea integrală şi exclusivă în legătură cu modul de aplicare a prevederilor prezentei secţiuni.
Art. 23. - (1) S.S.I.F. stabileşte, aplică şi menţine proceduri şi măsuri prin care asigură faptul că la producerea instrumentelor financiare respectă cerinţele referitoare la gestionarea corespunzătoare a conflictelor de interese, inclusiv cele privind remuneraţia.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1), S.S.I.F. care produce instrumente financiare se asigură că proiectarea unui anumit instrument financiar, inclusiv a caracteristicilor acestuia, nu afectează în mod negativ clienţii finali şi nu creează probleme în legătură cu integritatea pieţei prin faptul că ar permite S.S.I.F. respective să îşi diminueze şi/sau transfere propriile riscuri sau expuneri faţă de activele-suport ale produsului, în cazul în care S.S.I.F. deţine deja activele-suport pe cont propriu.
(3) S.S.I.F. analizează potenţialele conflicte de interese de fiecare dată când este produs un instrument financiar.
(4) În aplicarea prevederilor alin. (3), S.S.I.F. evaluează dacă instrumentul financiar creează o situaţie în care clienţii finali, destinatari ai produselor, ar putea fi afectaţi în mod negativ în cazul în care preiau:
a) o expunere de sens contrar celei deţinute anterior de S.S.I.F.;
b) o expunere de sens contrar celei pe care S.S.I.F. doreşte să o deţină după vânzarea produsului.
(5) Înainte de a decide să continue cu lansarea unui produs, S.S.I.F. analizează dacă instrumentul financiar ar putea reprezenta o ameninţare pentru buna funcţionare a pieţelor financiare sau pentru stabilitatea acestora.
Art. 24. - S.S.I.F. dispune de mecanisme interne de control prin care se asigură că personalul relevant implicat în producerea de instrumente financiare dispune de competenţele de specialitate necesare pentru a înţelege caracteristicile şi riscurile instrumentelor financiare pe care intenţionează să le producă.
Art. 25. - (1) S.S.I.F. dispune de mecanisme interne de control şi de proceduri prin care se asigură că organul de conducere exercită un control efectiv asupra procesului desfăşurat de S.S.I.F. în materie de guvernanţă a produsului.
(2) Rapoartele de conformitate ale S.S.I.F. transmise organului de conducere de către persoana care îndeplineşte funcţia de conformitate cuprind în mod sistematic şi informaţii cu privire la instrumentele financiare produse de S.S.I.F., inclusiv informaţii cu privire la strategia de distribuţie.
(3) S.S.I.F. are obligaţia de a pune la dispoziţia autorităţii competente, la cererea acesteia, în termenul prevăzut în solicitare, rapoartele prevăzute la alin. (2).
Art. 26. - S.S.I.F. se asigură că persoana care îndeplineşte funcţia de verificare a conformităţii monitorizează dezvoltarea şi revizuirea periodică a mecanismelor de guvernanţă a produsului, în vederea detectării oricărui risc de nerespectare, de către S.S.I.F., a obligaţiilor prevăzute la prezenta secţiune.
Art. 27. - Atunci când colaborează cu o altă S.S.I.F. sau cu o firmă de investiţii sau cu entităţi care nu sunt autorizate şi supravegheate conform prevederilor legislaţiei din alt stat membru emisă în aplicarea Directivei 2014/65/UE sau cu firme din state nemembre pentru crearea, dezvoltarea, emiterea şi/sau proiectarea unui produs, S.S.I.F. stabileşte într-un acord scris responsabilităţile care revin fiecăreia dintre entităţile implicate care să corespundă cu cerinţele din Directiva 2014/65/UE.
Art. 28. - (1) S.S.I.F. identifică, la un nivel suficient de detaliere, potenţiala piaţă-ţintă pentru fiecare instrument financiar şi specifică tipul (tipurile) de client cu ale cărui nevoi, caracteristici şi obiective este compatibil instrumentul financiar.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1), S.S.I.F. identifică grupul (grupurile) de clienţi cu ale căror nevoi, caracteristici şi obiective nu este compatibil instrumentul financiar.
(3) Atunci când un instrument financiar este produs prin colaborarea mai multor S.S.I.F. sau firme de investiţii este necesară să fie identificată o singură piaţă-ţintă.
(4) S.S.I.F. producătoare de instrumente financiare care sunt distribuite prin alte S.S.I.F. determină nevoile şi caracteristicile clienţilor cărora li se potriveşte produsul pe baza cunoştinţelor teoretice şi a experienţei anterioare în ceea ce priveşte instrumentul financiar respectiv sau instrumente financiare similare, pieţele financiare şi nevoile, caracteristicile şi obiectivele potenţialilor clienţi finali.
Art. 29. - (1) S.S.I.F. supune instrumentele financiare unei analize pe bază de scenarii în care se evaluează riscurile apariţiei unor rezultate slabe pentru clienţii finali ai produsului şi în ce condiţii ar putea apărea respectivele rezultate.
(2) Firmele de investiţii evaluează modul în care se comportă instrumentul financiar în condiţii negative, analizând ce s-ar întâmpla, de exemplu:
a) dacă se deteriorează condiţiile de piaţă;
b) dacă producătorul sau o parte terţă implicată în producerea sau funcţionarea instrumentului financiar întâmpină dificultăţi financiare sau dacă se materializează vreun alt risc de contraparte;
c) dacă instrumentul financiar nu se dovedeşte a fi viabil din punct de vedere comercial; sau
d) dacă cererea pentru respectivul instrument financiar este mult mai mare decât s-a anticipat, ceea ce solicită excesiv resursele S.S.I.F. şi/sau piaţa instrumentului-suport.
Art. 30. - (1) S.S.I.F. stabileşte dacă un instrument financiar corespunde necesităţilor, caracteristicilor şi obiectivelor identificate ale pieţei-ţintă, examinând inclusiv:
a) dacă profilul de risc/randament corespunde pieţei-ţintă; şi
b) dacă modul de proiectare a instrumentului financiar este determinat de caracteristici care sunt de folos clientului şi nu de un model de afaceri a cărui rentabilitate se bazează pe rezultate slabe pentru client.
(2) S.S.I.F. analizează structura tarifară propusă pentru un instrument financiar, examinând inclusiv:
a) dacă costurile şi tarifele aferente instrumentului financiar sunt compatibile cu nevoile, obiectivele şi caracteristicile pieţei- ţintă;
b) dacă tarifele nu subminează perspectivele de randament ale instrumentului financiar, cum ar fi în cazul în care costurile sau tarifele egalează, depăşesc sau anulează aproape toate avantajele fiscale preconizate în legătură cu un instrument financiar; şi
c) dacă structura tarifară a instrumentului financiar are gradul adecvat de transparenţă pentru piaţa-ţintă, astfel încât să nu disimuleze tarife şi nici să nu fie prea complexă pentru a fi înţeleasă.
Art. 31. - S.S.I.F. se asigură că informaţiile referitoare la un instrument financiar care le sunt furnizate S.S.I.F. distribuitoare cuprind şi informaţii cu privire la canalele potrivite de distribuţie a instrumentului financiar la procesul de aprobare a produsului şi la evaluarea pieţei-ţintă şi că respectivele informaţii corespund unui standard adecvat, care permite S.S.I.F. distribuitoare să înţeleagă şi să recomande sau să vândă instrumentul financiar în mod corespunzător.
Art. 32. - (1) S.S.I.F. are obligaţia să revizuiască cu regularitate instrumentele financiare produse cu regularitate, ţinând seama de orice eveniment care ar putea influenţa în mod semnificativ riscul potenţial pentru piaţa-ţintă identificată.
(2) S.S.I.F. analizează dacă instrumentul financiar continuă să corespundă nevoilor, caracteristicilor şi obiectivelor pieţei- ţintă şi dacă este distribuit pe piaţa-ţintă sau dacă acesta ajunge la clienţi cu ale căror nevoi, caracteristici şi obiective nu este compatibil.
Art. 33. - (1) S.S.I.F. are obligaţia de a revizui instrumentele financiare înainte de orice altă emitere sau relansare, dacă au cunoştinţă de vreun eveniment care ar putea influenţa în mod semnificativ riscul potenţial pentru investitori, şi de a verifica la intervale regulate dacă instrumentele financiare funcţionează în modul stabilit, cu luarea în considerare a previziunilor/scenariilor elaborate.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1), S.S.I.F. stabileşte:
a) periodicitatea de revizuire a instrumentelor lor financiare pe baza unor factori relevanţi, cum ar fi factori legaţi de complexitatea sau de natura inovatoare a strategiilor de investiţii urmărite;
b) ce evenimente importante ar putea influenţa riscul potenţial sau perspectivele de randament ale instrumentului financiar, cum ar fi:
(i) depăşirea unui prag care ar influenţa profilul de randament al instrumentului financiar; sau
(ii) solvabilitatea anumitor emitenţi ale căror instrumente financiare sau garanţii ar putea avea efecte asupra performanţei instrumentului financiar.
(3) În aplicarea prevederilor alin. (2) lit. b), atunci când se produc astfel de evenimente, S.S.I.F. ia măsurile corespunzătoare, care pot consta în:
a) furnizarea, în termen de maximum 15 zile lucrătoare de la producerea evenimentului, a oricărei informaţii relevante cu privire la eveniment şi la consecinţele acestuia asupra instrumentului financiar către clienţi sau către S.S.I.F. distribuitoare ale instrumentului financiar, în cazul în care instrumentul financiar nu este oferit sau vândut clienţilor direct de către S.S.I.F.;
b) modificarea procesului de aprobare a produsului;
c) sistarea emiterii instrumentului financiar;
d) modificarea instrumentului financiar pentru evitarea unor clauze contractuale abuzive;
e) analizarea caracterului adecvat al canalelor prin care sunt vândute instrumentele financiare, când S.S.I.F. constată că instrumentul financiar nu este vândut cum era preconizat;
f) contactarea S.S.I.F. distribuitoare în vederea discutării şi implementării modificărilor în procesul de distribuţie;
g) încetarea relaţiei cu S.S.I.F. distribuitoare; sau
h) informarea autorităţii competente relevante.
SECŢIUNEA a 2-a
Obligaţiile în materie de guvernanţă a produsului pe care le au S.S.I.F. distribuitoare
Art. 34. - (1) S.S.I.F. îndeplineşte, într-un mod corespunzător şi proporţional, atunci când stabileşte gama de servicii pe care intenţionează să le ofere sau să le recomande clienţilor şi gama de instrumente financiare, emise de ea însăşi sau de alte S.S.I.F., cerinţele relevante prevăzute la art. 35 - 42, ţinând seama de natura instrumentului financiar, de serviciul de investiţii şi de piaţa-ţintă a produsului.
(2) Cerinţele prevăzute de Legea nr. 126/2018 trebuie să fie îndeplinite şi de S.S.I.F. care oferă sau recomandă instrumente financiare produse de entităţi care nu intră în domeniul de aplicare al Legii nr. 126/2018.
(3) În aplicarea prevederilor alin. (2), S.S.I.F. dispune de măsuri eficace pentru a se asigura că obţin suficiente informaţii cu privire la respectivele instrumente financiare de la respectivele firme producătoare.
(4) S.S.I.F. distribuitoare determină piaţa-ţintă a unui instrument financiar, chiar dacă piaţa-ţintă nu a fost definită de către firma producătoare.
Art. 35. - (1) S.S.I.F. dispune de măsuri adecvate de guvernanţă a produsului, pentru a se asigura că produsele şi serviciile pe care intenţionează să le ofere sau să le recomande sunt compatibile cu nevoile, caracteristicile şi obiectivele unei pieţe-ţintă identificate şi că strategia de distribuţie avută în vedere corespunde pieţei-ţintă identificate.
(2) S.S.I.F. identifică şi evaluează în mod corespunzător circumstanţele şi nevoile clienţilor pe care intenţionează să se concentreze, astfel încât să se asigure că interesele clienţilor nu sunt compromise ca urmare a unor presiuni comerciale sau financiare.
(3) În cadrul procesului prevăzut la alin. (2), S.S.I.F. identifică grupurile de clienţi cu ale căror nevoi, caracteristici şi obiective nu este compatibil produsul sau serviciul.
(4) S.S.I.F. obţine de la firmele producătoare care intră în domeniul de aplicare a Legii nr. 126/2018 sau a legislaţiei din alt stat membru emise în aplicarea Directivei 2014/65/UE informaţii care le permit să înţeleagă şi să cunoască în măsura necesară produsele pe care intenţionează să le recomande sau să le vândă, cu scopul de a se asigura că respectivele produse vor fi distribuite în conformitate cu nevoile, caracteristicile şi obiectivele pieţei-ţintă identificate.
(5) S.S.I.F. ia toate măsurile rezonabile pentru a garanta că obţin, la rândul lor, informaţii adecvate şi fiabile de la firmele producătoare care nu intră în domeniul de aplicare a Legii nr. 126/2018 sau a legislaţiei din alt stat membru emise în aplicarea Directivei 2014/65/UE, pentru a se asigura că produsele vor fi distribuite în conformitate cu caracteristicile, obiectivele şi nevoile pieţei-ţintă.
(6) În aplicarea prevederilor alin. (5), dacă informaţiile relevante nu au fost făcute publice, S.S.I.F. distribuitoare ia toate măsurile rezonabile pentru a obţine respectivele informaţii relevante de la firma producătoare sau de la agentul acesteia.
(7) În sensul alin. (6), informaţiile publice acceptabile sunt informaţii care sunt clare şi fiabile şi care au fost produse pentru respectarea unor prevederi legale, cum ar fi cerinţele de informare prevăzute de Legea nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni de piaţă.
(8) Obligaţia de obţinere de informaţii este relevantă pentru produsele vândute pe pieţele primare şi secundare şi se aplică în mod proporţional, în funcţie de gradul în care pot fi obţinute informaţii publice şi în funcţie de complexitatea produsului.
(9) S.S.I.F. utilizează informaţiile obţinute de la firmele producătoare şi informaţii referitoare la proprii clienţi pentru identificarea pieţei-ţintă şi a strategiei de distribuţie.
(10) În situaţia în care S.S.I.F. acţionează concomitent atât ca entitate producătoare, cât şi ca entitate distribuitoare, nu este necesară decât o singură evaluare a pieţei-ţintă.
Art. 36. - (1) Atunci când stabileşte gama de instrumente financiare şi de servicii pe care le oferă sau le recomandă şi atunci când identifică pieţele-ţintă respective, S.S.I.F. respectă proceduri şi măsuri menite să asigure îndeplinirea tuturor cerinţelor aplicabile în temeiul Legii nr. 126/2018, inclusiv a celor referitoare la informare, la evaluarea caracterului adecvat sau corespunzător, la stimulente şi la gestionarea corespunzătoare a conflictelor de interese.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1), atunci când S.S.I.F. distribuitoare intenţionează să ofere sau să recomande produse noi sau când există variaţii ale serviciilor pe care le furnizează trebuie să acorde o atenţie sporită.
Art. 37. - S.S.I.F. revizuieşte şi actualizează periodic mecanismele de guvernanţă a produsului, ori de câte ori consideră necesar, dar cel puţin o dată la 12 luni, pentru a se asigura că acestea rămân solide şi conforme cu scopul în care au fost concepute şi să ia măsurile corespunzătoare atunci când este necesar.
Art. 38. - (1) S.S.I.F. revizuieşte cu regularitate produsele de investiţii pe care le oferă sau le recomandă şi serviciile pe care le furnizează, ţinând seama de orice eveniment care ar putea influenţa în mod semnificativ riscul potenţial pentru piaţa-ţintă identificată.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1), S.S.I.F. verifică cel puţin dacă respectivul produs sau serviciu continuă să corespundă nevoilor, caracteristicilor şi obiectivelor pieţei-ţintă identificate şi dacă strategia de distribuţie avută în vedere continuă să fie adecvată.
(3) S.S.I.F. analizează din nou piaţa-ţintă şi/sau actualizează mecanismele de guvernanţă a produsului în cazul în care constată că a identificat greşit piaţa-ţintă a unui anumit produs sau serviciu sau că produsul sau serviciul nu mai corespunde circumstanţelor pieţei-ţintă identificate, cum ar fi în cazul în care produsul devine nelichid sau foarte volatil ca urmare a unor modificări pe piaţă.
Art. 39. - (1) S.S.I.F. se asigură că persoana care îndeplineşte funcţia de verificare a conformităţii supraveghează dezvoltarea şi revizuirea periodică a mecanismelor de guvernanţă a produsului, în vederea detectării oricărui caz de nerespectare a obligaţiilor prevăzute în prezenta secţiune.
(2) S.S.I.F. se asigură că personalul relevant deţine competenţele de specialitate necesare pentru a înţelege caracteristicile şi riscurile produselor pe care intenţionează să le ofere sau să le recomande şi serviciile furnizate, precum şi nevoile, caracteristicile şi obiectivele pieţei-ţintă identificate.
(3) Revizuirea periodică a mecanismelor de guvernanţă a produsului menţionată la alin. (1) se realizează ori de câte ori S.S.I.F. consideră necesar, dar cel puţin o dată la 12 luni.
Art. 40. - (1) S.S.I.F. se asigură că organul de conducere exercită un control efectiv asupra procesului desfăşurat de S.S.I.F. în materie de guvernanţă a produsului pentru a determina gama de produse de investiţii pe care le oferă sau le recomandă şi serviciile furnizate pieţelor-ţintă respective.
(2) S.S.I.F. se asigură că în rapoartele de conformitate transmise organului de conducere sunt furnizate în mod sistematic şi informaţii cu privire la produsele pe care le oferă sau le recomandă şi la serviciile furnizate.
(3) Rapoartele de conformitate prevăzute la alin. (2) se pun la dispoziţia autorităţii competente, la cererea acesteia, în termenul prevăzut în solicitarea autorităţii competente.
Art. 41. - S.S.I.F. distribuitoare transmite firmelor producătoare informaţii referitoare la vânzări şi, când este cazul, informaţii referitoare la revizuirile menţionate în prezenta secţiune, pentru a sprijini evaluările de produs efectuate de către firmele producătoare.
Art. 42. - (1) Atunci când la distribuirea unui produs sau a unui serviciu lucrează împreună diferite S.S.I.F., răspunderea finală pentru îndeplinirea obligaţiilor de guvernanţă a produsului stabilite în prezenta secţiune îi revine S.S.I.F. care întreţine legătura directă cu clientul.
(2) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), S.S.I.F. care acţionează ca intermediari trebuie:
a) să se asigure că informaţiile relevante despre produs sunt transmise de la S.S.I.F. producătoare la ultima S.S.I.F. distribuitoare din lanţ;
b) să permită S.S.I.F. producătoare obţinerea de informaţii referitoare la vânzările de produse dacă acestea le solicită în vederea îndeplinirii obligaţiilor de guvernanţă a produsului care le revin; şi
c) să aplice obligaţiile de guvernanţă a produsului în cazul S.S.I.F. producătoare, după caz, în legătură cu serviciul pe care îl oferă.
CAPITOLUL IV
Stimulentele
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale cu privire la stimulente
Art. 43. - S.S.I.F. care plăteşte sau încasează vreun onorariu sau comision ori care furnizează sau primeşte vreun beneficiu nepecuniar în legătură cu furnizarea unui serviciu de investiţii sau a unui serviciu auxiliar către client se asigură că în orice moment sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute la art. 85 alin. (1) - (3) din Legea nr. 126/2018 şi cerinţele prevăzute art. 44-47.
Art. 44. - (1) Se consideră că onorariile, comisioanele sau beneficiile nepecuniare au scopul de a spori calitatea serviciului relevant furnizat clientului dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) sunt justificate de furnizarea unui serviciu suplimentar sau superior către clientul relevant, proporţional cu stimulentele primite, cum ar fi:
(i) furnizarea de servicii neindependente de consultanţă de investiţii pentru o gamă largă de instrumente financiare adecvate, printre care şi un număr corespunzător de instrumente de la furnizori terţi de produse care nu au legături strânse cu S.S.I.F., şi oferirea accesului la astfel de instrumente;
(ii) furnizarea de servicii neindependente de consultanţă de investiţii combinate: fie cu un serviciu, oferit cel puţin anual clientului, de a verifica dacă instrumentele financiare în care a investit clientul continuă să fie adecvate; fie cu un alt serviciu continuu care este probabil să fie de interes pentru client, cum ar fi consultanţa în legătură cu varianta optimă sugerată de plasare a activelor acestuia; sau
(iii) oferirea, la un preţ competitiv, a accesului la o gamă largă de instrumente financiare care este probabil să corespundă nevoilor clientului, inclusiv la un număr corespunzător de instrumente de la furnizori terţi de produse care nu au legături strânse cu S.S.I.F., împreună fie cu furnizarea unor instrumente cu valoare adăugată, cum ar fi instrumentele de informare obiectivă, menite să ajute clienţii relevanţi la luarea deciziilor de investiţii sau să le permită acestora să monitorizeze, să modeleze şi să ajusteze gama de instrumente financiare în care au investit, fie cu furnizarea unor rapoarte periodice referitoare la performanţa instrumentelor financiare şi la costurile şi tarifele aferente acestora;
b) nu avantajează în mod direct S.S.I.F. destinatară, acţionarii sau angajaţii acesteia fără să existe beneficii concrete pentru clientul relevant;
c) sunt justificate de acordarea unui beneficiu continuu către clientul relevant în legătură cu un stimulent continuu.
(2) Condiţiile menţionate la alin. (1) lit. a) nu sunt exhaustive şi nu acoperă toate situaţiile, S.S.I.F putând demonstra autorităţii competente şi pe alte baze că oferă un serviciu suplimentar/superior către clientul relevant raportat la stimulentul primit.
(3) Onorariile, comisioanele sau beneficiile nepecuniare nu sunt considerate acceptabile dacă furnizarea serviciilor relevante către client este influenţată sau distorsionată ca urmare a respectivelor onorarii, comisioane sau beneficii nepecuniare.
Art. 45. - S.S.I.F. are obligaţia de a îndeplini în mod continuu cerinţele stabilite la art. 44, atât timp cât plăteşte sau primeşte onorarii, comisioane sau beneficii nepecuniare.
Art. 46. - S.S.I.F. păstrează dovezi că toate onorariile, comisioanele sau beneficiile nepecuniare plătite sau primite de S.S.I.F. au scopul de a spori calitatea serviciului relevant către client, şi anume:
a) ţine o evidenţă internă cu toate onorariile, comisioanele şi beneficiile nepecuniare pe care le primeşte de la o parte terţă în legătură cu furnizarea unor servicii de investiţii sau a unor servicii auxiliare; şi
b) consemnează atât modul în care calitatea serviciilor furnizate către clienţii relevanţi este sporită de onorariile, comisioanele şi beneficiile nepecuniare pe care le plăteşte sau le primeşte ori pe care intenţionează să le utilizeze, cât şi măsurile pe care le ia pentru a nu-şi afecta obligaţia de a acţiona cu onestitate, corectitudine şi profesionalism în interesul superior al clientului.
Art. 47. - (1) În legătură cu orice plată sau beneficiu primit de la părţi terţe şi orice plată sau beneficiu plătit acestora, S.S.I.F. comunică clienţilor următoarele informaţii:
a) înainte de furnizarea serviciului de investiţii sau a serviciului auxiliar relevant, S.S.I.F. comunică clientului informaţii cu privire la plata sau beneficiul în cauză, în conformitate cu art. 85 alin. (2) din Legea nr. 126/2018;
b) dacă nu a putut stabili dinainte cuantumul unei plăţi de primit sau de efectuat sau al unui beneficiu de primit sau de plătit, ci, în locul acestui cuantum, a comunicat clientului metoda de calculare a cuantumului respectiv, S.S.I.F. aduce ulterior la cunoştinţa clientului şi cuantumul exact al plăţii sau al beneficiului primit sau plătit; şi
c) atât timp cât primeşte stimulente (continue) în legătură cu serviciile de investiţii furnizate clienţilor relevanţi, S.S.I.F. aduce la cunoştinţa clienţilor, cel puţin o dată pe an şi în mod individual, cuantumul efectiv al plăţilor sau al beneficiilor primite sau plătite.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. a) şi c), beneficiile nepecuniare minore pot fi descrise în mod generic.
(3) În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. a), alte beneficii nepecuniare primite sau plătite de S.S.I.F. în legătură cu serviciul de investiţii furnizat clientului sunt tarifate şi comunicate separat.
(4) În aplicarea prevederilor alin. (1), S.S.I.F. ţine seama de dispoziţiile privind costurile şi tarifele prevăzute la art. 82 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 126/2018 şi la art. 50 din Regulamentul delegat (UE) 2017/565 al Comisiei de completare a Directivei 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte cerinţele organizatorice şi condiţiile de funcţionare aplicabile firmelor de investiţii şi termenii definiţi în sensul directivei menţionate.
(5) În situaţia în care într-un canal de distribuţie sunt implicate mai multe S.S.I.F., fiecare S.S.I.F. care furnizează un serviciu de investiţii sau un serviciu auxiliar îşi respectă obligaţiile de a comunica informaţii clienţilor săi.
SECŢIUNEA a 2-a
Stimulentele pentru serviciile independente de consultanţă de investiţii sau serviciile de administrare de portofolii
Art. 48. - (1) S.S.I.F. care furnizează servicii independente de consultanţă de investiţii sau servicii de administrare a portofoliilor restituie clienţilor, de îndată, toate onorariile, comisioanele sau alte beneficii pecuniare plătite sau acordate de părţi terţe sau de persoane care acţionează în numele unor părţi terţe în legătură cu serviciile furnizate respectivului client.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1), toate onorariile, comisioanele sau beneficiile pecuniare primite de la părţi terţe în legătură cu furnizarea unor servicii independente de consultanţă de investiţii şi a unor servicii de administrare de portofolii sunt transferate integral clientului.
(3) S.S.I.F. stabileşte şi aplică o politică prin care asigură atribuirea şi transferarea către fiecare client în parte a tuturor onorariilor, comisioanelor sau a altor beneficii pecuniare plătite sau acordate de părţi terţe sau de persoane care acţionează în numele unor părţi terţe în legătură cu furnizarea de servicii independente de consultanţă de investiţii şi de servicii de administrare de portofolii.
(4) S.S.I.F. îşi informează clienţii cu privire la onorariile, comisioanele sau alte beneficii pecuniare care i-au fost transferate, de exemplu, prin intermediul unor rapoarte periodice de raportare transmise acestora.
Art. 49. - (1) S.S.I.F. care furnizează servicii independente de consultanţă de investiţii sau servicii de administrare de portofolii nu acceptă beneficii nepecuniare dacă acestea nu îndeplinesc criteriile pentru a fi considerate beneficii nepecuniare minore acceptabile, în conformitate cu prevederile alin. (2) şi (3).
(2) Următoarele beneficii sunt considerate beneficii nepecuniare minore acceptabile:
a) informaţii sau documentaţii care se referă la un instrument financiar sau la un serviciu de investiţii şi care sunt generice sau personalizate pentru a reflecta circumstanţele unui anumit client;
b) materiale scrise care provin de la o parte terţă şi care sunt comandate şi plătite de un emitent sau de un potenţial emitent pentru a promova o emisiune nouă a societăţii sau în cazul cărora firma terţă este contractată şi plătită de către emitent pentru a elabora în mod continuu astfel de materiale, cu condiţia ca relaţia să fie clar comunicată în materiale şi acestea să fie puse simultan la dispoziţia tuturor S.S.I.F. care doresc să le primească sau publicului larg;
c) participări la conferinţe, seminare şi alte evenimente de formare având ca temă avantajele şi caracteristicile unui anumit instrument financiar sau ale unui serviciu de investiţii;
d) trataţii cu o valoare minimă rezonabilă, cum ar fi alimente şi băuturi în cursul unei întâlniri de afaceri sau al unei conferinţe, al unui seminar sau al altor evenimente de formare menţionate la lit. c); şi
e) alte beneficii nepecuniare minore care au capacitatea de a spori calitatea serviciului furnizat unui client şi care, având în vedere nivelul total al beneficiilor acordate de o entitate sau de un grup de entităţi, nu riscă, prin amploarea şi natura lor, să afecteze obligaţia S.S.I.F. de a acţiona în interesul superior al clientului.
(3) Beneficiile nepecuniare minore acceptabile sunt rezonabile şi proporţionale şi nu riscă, prin amploarea lor, să influenţeze comportamentul S.S.I.F. în vreun mod care să fie în detrimentul intereselor clientului relevant.
(4) Beneficiile nepecuniare minore sunt comunicate înainte de furnizarea serviciilor de investiţii sau serviciilor auxiliare relevante către clienţi.
(5) În conformitate cu prevederile art. 47 alin. (2), beneficiile nepecuniare minore pot fi descrise în mod generic.
SECŢIUNEA a 3-a
Stimulentele care au legătură cu cercetarea
Art. 50. - (1) Cercetările puse de către părţi terţe la dispoziţia S.S.I.F. care furnizează clienţilor servicii de administrare de portofolii sau alte servicii de investiţii sau servicii auxiliare nu sunt considerate stimulente dacă sunt primite în schimbul oricăruia dintre elementele următoare:
a) plăţi directe efectuate de S.S.I.F. din resursele sale proprii;
b) plăţi dintr-un cont separat de plăţi de cercetare care este controlat de S.S.I.F., dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii referitoare la operarea contului:
(i) contul de plăţi de cercetare este alimentat cu tariful special de cercetare impus clienţilor;
(ii) ca parte a procesului prin care instituie un cont de plăţi de cercetare şi convin asupra unui tarif de cercetare cu clienţii săi, S.S.I.F. stabileşte şi evaluează cu regularitate un buget de cercetare ca măsură administrativă internă;
(iii) S.S.I.F. răspunde pentru contul de plăţi de cercetare;
(iv) S.S.I.F. evaluează cu regularitate calitatea cercetărilor achiziţionate pe baza unor criterii solide de calitate şi a capacităţii cercetărilor respective de a contribui la decizii de investiţii mai bune.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. b), atunci când recurge la un cont de plăţi de cercetare, S.S.I.F. furnizează clienţilor:
a) informaţii cu privire la cuantumul înscris în bugetul de cercetare şi la cuantumul tarifului de cercetare estimate pentru fiecare client, înainte de a furniza clienţilor un serviciu de investiţii;
b) informaţii anuale cu privire la costurile totale suportate de fiecare client pentru cercetările efectuate de părţi terţe.
(3) Dacă S.S.I.F. operează un cont de plăţi de cercetare, acesta are şi obligaţia de a pune la dispoziţie, la cererea clienţilor săi sau a autorităţii competente, în termenul prevăzut în solicitarea autorităţii competente, un rezumat cu furnizorii plătiţi din contul respectiv, cuantumul total plătit acestora într-o perioadă de timp determinată, beneficiile şi serviciile primite de S.S.I.F. şi o comparaţie dintre cuantumul total cheltuit din cont şi bugetul stabilit de S.S.I.F. pentru perioada respectivă, consemnând în acest rezumat fiecare restituire sau report, în cazul în care în cont rămân fonduri neutilizate.
Art. 51. - În sensul art. 50 alin. (1) lit. b) pct. (i), tariful special de cercetare trebuie:
a) să se bazeze numai pe un buget de cercetare stabilit de S.S.I.F. în scopul stabilirii necesarului de cercetări efectuate de părţi terţe în privinţa serviciilor de investiţii oferite clienţilor săi; şi
b) să nu fie legat de volumul şi/sau valoarea tranzacţiilor executate în numele clienţilor.
Art. 52. - Fiecare modalitate practică de colectare a tarifului de cercetare de la client, dacă acest tarif nu este colectat separat, ci împreună cu un comision de tranzacţie, precizează un tarif de cercetare identificabil separat şi respectă pe deplin condiţiile prevăzute la art. 50 alin. (1) lit. b) şi alin. (2).
Art. 53. - Cuantumul total al tarifelor de cercetare primite nu poate să depăşească bugetul de cercetare.
Art. 54. - (1) S.S.I.F. stabileşte fie în contractul de prestare a activităţii de administrare a portofoliilor încheiat cu clienţii, fie în contractul general de prestare a serviciilor şi activităţilor de investiţii tariful de cercetare al cărui buget a fost stabilit de S.S.I.F. şi frecvenţa cu care tariful special de cercetare va fi dedus din resursele clientului pe parcursul anului.
(2) S.S.I.F. poate majora bugetul de cercetare numai după ce a furnizat clienţilor informaţii clare cu privire la astfel de majorări şi pentru care a obţinut acordul prealabil al clienţilor.
(3) S.S.I.F. dispune de un procedeu prin care, dacă la sfârşitul unei perioade există un excedent în contul de plăţi de cercetare, fondurile respective să fie restituite clientului sau să fie incluse în bugetul de cercetare şi în tariful de cercetare calculat pentru perioada următoare.
Art. 55. - (1) În sensul art. 50 alin. (1) lit. b) pct. (ii), bugetul de cercetare trebuie să fie gestionat exclusiv de S.S.I.F. şi să se bazeze pe o evaluare rezonabilă a necesarului de cercetări efectuate de părţi terţe.
(2) Alocarea bugetului de cercetare pentru achiziţionarea de cercetări efectuate de părţi terţe trebuie să fie controlată cu metode corespunzătoare şi supravegheată de către conducerea superioară, pentru a se asigura că bugetul este gestionat şi utilizat în interesul cel mai bun al clienţilor S.S.I.F.
(3) În aplicarea prevederilor alin. (2), metodele de control trebuie să includă o modalitate clară prin care auditorii societăţii să poată evidenţia în orice moment succesiunea în privinţa plăţilor efectuate către furnizorii de cercetări şi un mecanism de verificare a modului în care au fost calculate sumele plătite prin raportare la criteriile de calitate menţionate la art. 50 alin. (1) lit. b) pct. (iv).
(4) S.S.I.F. nu utilizează bugetul de cercetare şi contul de plăţi de cercetare în scopul de a finanţa cercetări interne.
Art. 56. - În sensul art. 50 alin. (1) lit. b) pct. (iii), S.S.I.F. poate să delege unei părţi terţe administrarea contului de plăţi de cercetare, dacă prin această măsură se facilitează achiziţionarea de cercetări efectuate de părţi terţe şi plăţile către furnizorii de cercetări în numele S.S.I.F., fără întârzieri nejustificate, conform instrucţiunilor S.S.I.F.
Art. 57. - (1) În sensul art. 50 alin. (1) lit. b) pct. (iv), S.S.I.F. stabileşte toate elementele necesare în cadrul unei proceduri scrise transmise clienţilor lor.
(2) Prin documentul menţionat la alin. (1), S.S.I.F. stabileşte în ce măsură cercetările achiziţionate prin contul de plăţi de cercetare ar putea fi de folos portofoliilor clienţilor, inclusiv, când este cazul, prin luarea în considerare a strategiilor de investiţii aplicabile diferitelor tipuri de portofolii, şi care este abordarea adoptată de S.S.I.F. pentru a repartiza în mod corect costurile de acest fel între diferitele portofolii ale clienţilor.
Art. 58. - (1) S.S.I.F. care furnizează servicii de executare stabileşte tarife separate pentru aceste servicii, care reflectă numai costurile pentru executarea tranzacţiei.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1), orice alt beneficiu sau serviciu furnizat de către aceeaşi S.S.I.F. către firme de investiţii cu sediul în Uniunea Europeană va face obiectul unui tarif care poate fi identificat separat.
(3) Furnizarea de beneficii şi servicii şi taxele aferente nu sunt influenţate şi nici condiţionate de valoarea plăţilor pentru serviciile de executare.
CAPITOLUL V
Măsuri de remediere şi sancţiuni
Art. 59. - În situaţia în care A.S.F. sau B.N.R., conform domeniului specific de competenţă prevăzut la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 126/2018, constată că cerinţele prezentului regulament nu sunt respectate, poate aplica, pentru fiecare abatere în parte, măsurile şi sancţiunile prevăzute la art. 257 şi 261 din Legea nr. 126/2018.
CAPITOLUL VI
Dispoziţii finale
Art. 60. - La data intrării în vigoare a prezentului regulament se abrogă:
a) art. 2 alin. (2) lit. o), art. 91-95 şi 103 din Regulamentul nr. 32/2006 privind serviciile de investiţii financiare, aprobat prin Ordinul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 121/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 şi 103 bis din 12 februarie 2007, cu modificările şi completările ulterioare;
b) orice alte dispoziţii contrare.
Art. 61. - Prezentul regulament se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi în Buletinul Autorităţii de Supraveghere Financiară şi intră în vigoare la 10 zile de la data publicării.
*
Prezentul regulament transpune Directiva delegată (UE) 2017/593 din 7 aprilie 2016 de completare a Directivei 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte protejarea instrumentelor financiare şi a fondurilor care aparţin clienţilor, obligaţiile de guvernanţă a produsului şi normele aplicabile la acordarea sau primirea de onorarii, comisioane sau alte tipuri de beneficii pecuniare sau nepecuniare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 87 din 31 martie 2017.
Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,
Leonardo Badea |
Preşedintele Consiliului de administraţie
al Băncii Naţionale a României,
Mugur Constantin Isărescu |