- Caiet de studii nr.57/ 2021
Prognoze în timp real ale creșterii economice
Marcel Antonio Sandu, Mădălin Viziniuc
Lucrarea de față propune un cadru de prognoză pe termen scurt a evoluției
trimestriale a PIB care încorporează eficient fluxul de informații oferit de calendarul
de publicare a indicatorilor cu frecvență lunară. Metodologia presupune combinarea
densităților de repartiție generate de o paletă largă de abordări econometrice
(modele punte, MIDAS, precum și modele cu factori comuni dinamici și VAR Bayesian,
ambele cu frecvențe mixte), strategia fiind potrivită pentru a fi aplicată la nivelul
economiilor emergente, unde activitatea este afectată deopotrivă de modificări
structurale și de o dimensiune relativ redusă a setului de informații statistice și a
perioadei acoperite de acestea. Procesul de evaluare, care a avut în vedere exerciții
succesive de prognoză începând cu primul trimestru din 2013 (utilizând versiunea de
conturi naționale disponibilă la acel moment), relevă o performanță sporită a cadrului
de a anticipa traiectoria creșterii PIB, acesta prezentând, totodată, și o capacitate
ridicată de a prelua schimbările de traiectorie ale indicatorilor lunari, trăsătură care
s-a dovedit esențială pentru proiecția PIB pe parcursul contracției economice
determinate de criza sanitară în 2020. În același timp, se remarcă un grad ridicat de
complementaritate a modelelor econometrice utilizate, excluderea oricăruia dintre
ele conducând, în linii mari, la o deteriorare a acurateței de prognoză.
1 MB, Descarcă
- Caiet de studii nr.56/ 2021
Evoluția stocului de aur al Băncii Naționale a României în perioada comunistă (1946-1989)
Mugur Isărescu (coordonator), Maria Constantinescu, Brîndușa Costache, Nadia Manea, Adriana Aloman, Elisabeta Blejan
Evoluția stocului de aur al Băncii Naționale a României (1946-1989) reprezintă a treia parte
dintre cele patru ale unei lucrări ample ce are drept scop reconstituirea stocului de aur
al băncii centrale a României de la crearea acesteia și până în anul 2020. Spre deosebire
de cele două secvențe cronologice anterioare, perioada 1946-1989 nu a mai fost
individualizată după criteriul acoperirii legale a leului în aur. Această modificare a fost
determinată de schimbările intervenite în rolul aurului pe plan internațional, precum
și de măsurile regimului comunist din România care au dus la impunerea economiei
centralizate și a restricțiilor severe în privința deținerii aurului de către populație.
În consecință, seria de date pentru perioada 1946-1989 nu a mai inclus stocul de
acoperire în aur a monedei naționale, dar a avut în vedere evoluția valorică, în lei,
și pe cea cantitativă, în kg, a stocului total de aur al BNR, cu detalieri referitoare la:
aurul din țară, aflat în tezaurul BNR (lingouri și monede) și în afara acestuia, precum
și aurul din străinătate (Banca Reglementelor Internaționale, Banca Angliei, UBS Zurich,
Federal Reserve Bank, Eurobank Paris, Banca Națională a Ungariei, Banca Națională a
Cehoslovaciei, Banca Națională a Elveției etc.). Datele seriei au rezultat din cercetarea
surselor aflate în Arhiva BNR, completate și comparate cu cele din fondul CC al PCR, de la
Arhivele Naționale ale României. Printre dificultățile enumerate și explicate în capitolul
de metodologie aferent seriei 1946-1989 au fost, pe lângă datele contradictorii, și
„ficțiunea” statisticilor întocmite de autoritățile comuniste.
Principalul rol al stocului de aur în perioada 1946-1989 a fost acela de a contribui la
finanțarea deficitelor balanței de plăți a țării, fapt pentru care creșterea continuă a
acestuia caracteristică intervalului 1929-1945 a fost înlocuită cu o evoluție sinuoasă,
în care după scăderea dramatică din primul deceniu comunist etapele de acumulare
au fost urmate de altele de valorificare. S-a menținut, și pentru epoca comunistă,
perspectiva martorului care stă la ușa blindată a tezaurului BNR cu misiunea de a
înregistra intrările și ieșirile de aur, dar și de a încerca explicarea acestor mișcări,
prin punerea lor în legătură cu evenimente și fenomene petrecute pe plan intern și
internațional între momentul etatizării Băncii Naționale a României și anul prăbușirii
regimului comunist. Astfel, au fost avute în vedere: deciziile de la Bretton Woods (1944)
cu privire la rolul aurului în funcționarea sistemului monetar internațional, crearea
activului de rezervă special al Fondului Monetar Internațional, DST sau „aurul-hârtie”,
renunțarea la etalonul aur-devize, precum și atribuțiile Băncii Naționale a României
(Banca RPR–Bancă de Stat și, apoi, Banca Națională a RSR) în deținerea și administrarea
metalelor prețioase, conform reglementărilor care au definit un regim foarte restrictiv
al aurului. În același timp, s-a avut în vedere valorificarea stocului de aur al BNR, de la
achitarea sancțiunilor din Tratatul de pace de la Paris și plata importurilor de cereale și de tehnologie la depunerea cotei de membru al FMI și achitarea anticipată a datoriei externe.
815 KB, Descarcă
- Caiet de studii nr.55/ 2021
Evoluția stocului de aur al Băncii Naționale a României în perioada 1929-1945
Mugur Isărescu (coordonator), Maria Constantinescu, Brîndușa Costache, Nadia Manea, Adriana Aloman, Elisabeta Blejan
Evoluția stocului de aur al Băncii Naționale a României (1929-1945) reprezintă a doua
dintre cele patru părți ale unei lucrări ample ce are drept scop reconstituirea
stocului de aur al băncii centrale a României de la crearea acesteia și până în anul
2020. Perioada 1929-1945 este individualizată de criteriul acoperirii legale a leului
în aur, respectiv 0,010 g aur fin, care a rămas aceeași de la stabilizarea monetară din
1929 până la reforma monetară din 1947. Totuși, prezentarea de față se încheie cu
anul 1945, deoarece măsurile luate în 1946 de puterea comunistă au definit un nou
regim al aurului și au generat vânzări masive din stocul de metal galben al BNR.
Seria de date ce constituie coloana vertebrală a acestei cercetări cuprinde atât
evoluția valorică, în lei, cât și pe cea cantitativă, în kg aur fin, a stocului total de aur
înregistrat la BNR, cu identificarea dimensiunilor stocului de acoperire și a altor
aspecte importante, precum structura în lingouri și monede sau depozitele din țară
și din străinătate (Anglia, Franța, Elveția, Olanda, Belgia, SUA). Și pentru această
perioadă, sursele cercetate, în cea mai mare parte, din Arhiva BNR, au oferit nu de
puține ori date contradictorii, care au fost armonizate acolo unde a fost posibil sau
detaliate și explicate în capitolul dedicat metodologiei. Stabilirea bornei cronologice
superioare în anul 1945 a făcut ca seria de date să se încheie cu cele mai mari
cantități de aur fin aflate în stocul total al băncii centrale a României în toată istoria
sa, respectiv 244 tone la 31 decembrie 1944 și 241 tone la 31 decembrie 1945.
Această acumulare-record de metal galben a fost în continuare explicată din
perspectiva martorului care stă la ușa blindată a tezaurului BNR, cu misiunea
de a înregistra intrările și ieșirile de aur, dar și de a încerca explicarea acestor
mișcări prin punerea lor în legătură cu evenimente și fenomene petrecute între
anul de început al Marii Crize Economice și anul de sfârșit al celui de-al Doilea
Război Mondial, respectiv de la paradoxul aurului în perioada interbelică la
declarația teoretică de menținere a etalonului-aur și opțiunea practică pentru
etalonul aur-devize, de la suspendarea convertibilității leului (1932) și a achitării
datoriei publice externe (1933) la instituirea primelor pentru creșterea prețului
aurului și stimularea producției de metal galben, de la evacuarea Societății Minelor
de Aur ale Statului de la Baia Mare la aceea a tezaurului BNR în depozitele secrete
de la Sinaia și Tismana.
841 KB, Descarcă
- Caiet de studii nr.54/ 2021
Estimarea probabilității de apariție a unei crize bancare. Studiu de caz România și UE
Marian Mihai, Claudia Voicilă, Laura Popescu, Virgil Dăscălescu
Sistemul financiar a reprezentat principalul vector de propagare a crizei financiare
globale din 2007-2008, caracterul unui astfel de eveniment fiind unul disruptiv.
Odată cu acest episod, interesul pentru studierea crizelor financiare, valutare sau
bancare a crescut semnificativ. În România, sectorul bancar are o pondere de
aproximativ 75 la sută în totalul activelor sistemului financiar, un eveniment de criză
manifestat la nivelul acestuia fiind de natură să afecteze intermedierea financiară și
activitățile desfășurate de întregul sector real. Lucrarea de față își propune estimarea
probabilității de apariție a unui eveniment de criză bancară, privit în sens restrâns
strict pe canalul ofertei, ca urmare a insuficienței capitalului pentru susținerea
și creșterea activelor purtătoare de risc (cu precădere, credite acordate sectorului
privat), respectiv în sens extins, consecință a cadrului macroeconomic și financiar
aplicabil. Studiul se bazează pe aplicarea unor metode desprinse din tehnicile de
învățare automată, iar rezultatele arată că probabilitatea de a consemna un asemenea
eveniment în România era relativ redusă și în scădere în intervalul 2014‑2019. Un
eventual șoc sistematic, care ar putea conduce la schimbări simultane ale rezultatelor
financiare la nivelul instituțiilor de credit în sensul consemnării de pierderi și plasării
indicatorilor de rentabilitate economică în cozile distribuțiilor istorice (pentru definiția
în sens restrâns), respectiv estimări ale probabilității de criză conform unor scenarii
macroeconomice de severitate ridicată (pentru definiția în sens extins), relevă
probabilități de criză semnificativ mai ridicate, fără a deveni însă cel mai probabil
rezultat, aspect explicat de nivelul adecvat al capitalului băncilor. În comparație
europeană, România se poziționează în prima jumătate a clasamentului, reflecție
a unui grad de risc comparabil sau chiar mai scăzut în raport cu cel specific altor
sectoare bancare din cadrul UE.
1 MB, Descarcă
- Caiet de studii nr.53/ 2021
Politicile macroeconomice: pandemia nu este o scuză pentru părăsirea principiilor
Lucian Croitoru
601 KB, Descarcă